- migăli
- MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A lucra cu răbdare şi cu minuţiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [var.: migăí vb. IV] – et. nec.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A migăli ≠ a se pripiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMIGĂLÍ vb. 1. (pop.) a piguli, (reg.) a bunghini, (prin Mold.) a bichiri, (prin Mold. şi Munt.) a puchini. (A migăli la o broderie.) 2. v. mocăi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMIGĂLÍ vb. v. lenevi, trândăvi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemigălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. migălésc, imperf. 3 sg. migăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. migăleáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MIGĂL//Í migăliésc 1. tranz. A face cu (multă) migală. 2. intranz. 1) A lucra cu (multă) migală. 2) pop. A lucra încet şi fără spor; a se mocăi; a se mocoşi; a se moşmoni; a bichiri. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmigălí (migălésc, migălít), vb. – A-şi da silinţa, a se concentra asupra, a face ceva încet şi cu grijă. Creaţie expresivă (Graur, BL, IV, 93), cf. cîrcăli, mocoşi, sucăli etc. Legătura cu sl. migati "a închide ochii" (Cihac, II, 195), cu mic (Tiktin) sau cu miji (Scriban) este improbabilă. var. Mold. migăi, Olt. migoroşi, Munt. pigăli, piguli, ultima şi cu sensul de "a ciuguli", cf. ciuguli. Der. migală, s.f. (meticulozitate, amănunt, chiţibuş), postverbal; migăleală (var. piguleală, folosită numai de Caragiale), s.f. (amănunţime, fleac; lucru îngrijit); migălos, adj. (meticulos, minuţios); migăială, s.f. (meticulozitate); migălitură, s.f. (meticulozitate); migoroşeală, s.f. (Olt., minuţiozitate).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.