piguli

piguli
PIGULÍ, pigulesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. (Despre păsări) A ciuguli. 2. A lua câte puţin (dintr-un aliment). ♦ A lucra cu migală la ceva; a migăli. ♦ fig. A fura sau a înşela cu încetul, pe nesimţite. – et. nec.
Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98

PIGULÍ vb. v. ciuguli, ciupi, migăli, plivi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pigulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pigulésc, imperf. 3 sg. piguleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. piguleáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PIGUL//Í piguliésc tranz. pop. 1) (boabe, fărâme etc.) A mânca apucând (cu mâna, cu gura, cu ciocul) în cantităţi mici; a ciuguli; a ciupi. 2) A fura puţin câte puţin (pe nesimţite). /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • migăli — MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A lucra cu răbdare şi cu minuţiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [var.: migăí vb. IV] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A migăli ≠ a se pripi Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • piguleală — PIGULEÁLĂ, piguleli, s.f. (pop.) Faptul de a piguli; p. ext. lucru care se face cu migală, pe încetul. – Piguli + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98  PIGULEÁLĂ s. v. atenţie, grijă, meticulo zitate, migală, migăleală,… …   Dicționar Român

  • ciuguli — CIUGULÍ, ciugulesc, vb. IV. tranz. 1. (Despre păsări) A ciupi de ici şi de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a mânca apucând hrana cu ciocul. 2. (fam.; despre oameni) A mânca dintr un aliment, luând numai câte puţin, de ici şi de colo. – et. nec …   Dicționar Român

  • ciumeli — ciumelí, ciumelésc, vb. IV (reg., înv.) a culege bob cu bob, a piguli, a bobiţa, a pobârci. Trimis de blaurb, 13.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ciupi — CIUPÍ, ciupesc, vb. IV. 1. tranz. A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând o şi provocând durere; a pişca. ♢ refl. Se ciupeşte singur. ♦ A apuca, a muşca ori a înţepa cu ciocul sau cu gura. ♦ fig. A… …   Dicționar Român

  • plivi — PLIVÍ, plivesc, vb. IV. tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii şi cârceii de prisos de la viţa de vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”