ciuguli

ciuguli
CIUGULÍ, ciugulesc, vb. IV. tranz. 1. (Despre păsări) A ciupi de ici şi de colo cu ciocul lucruri de mâncare; a mânca apucând hrana cu ciocul. 2. (fam.; despre oameni) A mânca dintr-un aliment, luând numai câte puţin, de ici şi de colo. – et. nec.
Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98

CIUGULÍ vb. a ciupi, (pop.) a piguli. (Pasărea ciuguli un fir de iarbă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CIUGULÍ vb. v. legumi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ciugulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciugulésc, imperf. 3 sg. ciuguleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciuguleáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CIUGUL//Í ciuguliésc tranz. (boabe, fărâme etc.) A mânca apucând (cu mâna, cu gura, cu ciocul) în cantităţi mici; a ciupi. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CIUGUL//Í mă ciuguliésc intranz pop. (despre fiinţe) A face (concomitent) schimb de semne de afecţiune; a se giugiuli; a se drăgosti; a se mângâia. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ciugulí (-lésc, -ít), vb. – 1. Despre păsări, a ciupi de ici colo cu ciocul mîncare. – 2. A paşte, a rupe iarba, a mînca lujeri. – 3. A mînca pe apucate, a mînca dintr-un aliment cîte puţin, luînd de ici şi de colo. – 4. A spicui, a culege de ici şi de colo. – 5. (refl.) A se mîngîia. – var. ciogoli, ciumeli, ciumuli. Creaţie expresivă (Graur, BL, IV, 91), pentru a cărei consonanţă cf. ciocăni, giugiuli, ciufuli, jumuli, etc. Este posibil să existe o legătură cu cioc "plisc" (Cihac, II, 53; Tiktin), dar această ipoteză nu pare necesară. Este puţin probabilă der. din mag. csokolni "a săruta" (Scriban, Arhiva, 1912), sau din mag. csögölni "a curăţa de coajă" (DAR). Sensul 5 indică o confuzie cu giugiuli. – DAR consideră ciumeli ca fiind cuvînt distinct, dar nu este posibil să separăm pe ciuguli de ciumuli. cf. cimili.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ciugulí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciugulésc, imperf. 3 sg. ciuguleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciuguleáscã …   Romanian orthography

  • ciuguleală — CIUGULEÁLĂ, ciuguleli, s.f. Faptul de a ciuguli; (concr.) ceea ce se ciuguleşte. – Ciuguli + suf. eală. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  ciuguleálă s. f., g. d. art. ciugulélii; pl. ciuguléli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • ciup — s. v. cioc, clonţ, plisc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciup2, ciupi, s.m. (pop.) 1. (mai ales la pl.) şuviţă de păr, moţ, chică, percică, ciuf, smoc, chică. 2. lână rămasă în pieptenii de scărmănat; resturile câlţilor de… …   Dicționar Român

  • ciupi — CIUPÍ, ciupesc, vb. IV. 1. tranz. A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând o şi provocând durere; a pişca. ♢ refl. Se ciupeşte singur. ♦ A apuca, a muşca ori a înţepa cu ciocul sau cu gura. ♦ fig. A… …   Dicționar Român

  • legumi — LEGUMÍ, legumesc, vb. IV. tranz. (reg.) A mânca sau a bea câte puţin, de ici şi de colo; a mânca sau a bea cu măsură sau fără poftă; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din legumă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEGUMÍ vb.… …   Dicționar Român

  • piguli — PIGULÍ, pigulesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. (Despre păsări) A ciuguli. 2. A lua câte puţin (dintr un aliment). ♦ A lucra cu migală la ceva; a migăli. ♦ fig. A fura sau a înşela cu încetul, pe nesimţite. – et. nec. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004 …   Dicționar Român

  • ciupăra — ciupărá vb. I (reg.) 1. a jumuli (o pasăre de pene), a ciupeli. 2. (refl.; despre păsări) a se curăţi cu ciocul. 3. (despre animale şi păsări) a rupe cu gura (firele de iarbă), a ciuguli, a ciupi; (despre om) a mânca cîte puţin, a ciuguli. 4. a… …   Dicționar Român

  • legumă — LEGÚMĂ, legume, s.f. Nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar; de obicei la pl.) Mâncare, hrană. – lat. legumen. Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX 98  LEGÚMĂ s. v.… …   Dicționar Român

  • migăli — MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A lucra cu răbdare şi cu minuţiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [var.: migăí vb. IV] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A migăli ≠ a se pripi Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • mărunt — MĂRUNT, Ă, mărunţi, te, adj. 1. De dimensiuni, de proporţii reduse; (foarte mic). ♦ Cu elemente componente foarte mici; fin. ♦ (Adesea adverbial) Tăiat, sfărâmat, rupt în bucăţi de dimensiuni reduse. ♦ (Despre scris) Cu litere foarte mici. ♦… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”