- legumă
- LEGÚMĂ, legume, s.f. Nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar; de obicei la pl.) Mâncare, hrană. – lat. legumen.Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98LEGÚMĂ s. v. aliment, hrană, mâncare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelegúmă s. f., g.-d. art. legúmei; pl. legúmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLEGÚM//Ă legumăe f. Plantă agricolă (morcov, ceapă, cartofi, ridiche, fasole etc.) cultivată pentru hrană. [G.-D. legumei] /<lat. legumenTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLEGÚMĂ s.f. 1. (bot.) Tip de fruct dehiscent, cu două valve şi seminţe; păstaie. 2. Produs alimentar de origine vegetală; zarzavat. [< fr. légume, cf. lat. legumen].Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DNLEGÚMĂ s. f. 1. plantă agricolă de la care se consumă în alimentaţie partea vegetală, sau fructele; zarzavat. 2. fruct uscat, cu mai multe seminţe, dehiscent, cu două valve, la leguminoase; păstaie. 3. (spec.) om al cărui creier a fost golit şi i s-au implantat anumite ordine pe care le execută ca un robot. (< lat. legumen)Trimis de raduborza, 16.03.2009. Sursa: MDNlegúmă (legúme), s.f. – 1. Produs vegetal de grădinărit, verdeaţă. – 2. Mîncare, aliment. – 3. Merinde, provizii. lat. legūmen (Puşcariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972; DAR), cf. it., port. legume, prov. legum, v. fr. leun, cat., sp. legumbre. – Der. legumos, adj. (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumărie, s.f. (grădină de zarzavat); legumi, vb. (a ciuguli, a mînca şi a bea puţin; a cruţa; a economisi); legumeală, s.f. (acţiunea de a ciuguli); legumitor, adj. (care mănîncă sau gustă puţin).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERLEGÚMĂ, legume, s.f. Nume dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar) Mâncare, hrană. [pl. şi: legumuri] – lat. legumen.Trimis de gall, 08.04.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.