bamă

BÁMĂ, bame, s.f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. cf. bg. b a m i a.

Trimis de paula, 17.03.2002. Sursa: DEX '98



bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BÁM//Ă bamăe f. 1) Plantă legumicolă anuală, cultivată pentru fructele sale de forma unei capsule, folosite în alimentaţie. 2) Fructul acestei plante. /<turc. bamya

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BAMĂ, bame, s.f. Plantă anuală cultivată, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, în stare tânără, asemănător cu o păstaie (din punct de vedere botanic o capsulă), este folosit în alimentaţie ca o legumă; este cunoscută în ţările orientale ca bamia, în cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar în cele anglofone şi ca lady finger.

Trimis de gal, 13.09.2007. Sursa: DGE



bámă (báme), s.f. – Plantă malvacee de uz alimentar, Hibiscus esculentus. – var. bambă, bamie. – Mr. bamne, megl. bamnă. tc. bamia (Şeineanu, II, 38; Lokotsch 210; Ronzevalle 47), de unde şi ngr. μπάμια, alb. bamjë, bg., sb. bam(n)ja.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER