moşmon — MOŞMÓN, moşmoni, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze eliptice, cu flori mari, albe şi cu fructe comestibile (Mespilus germanica). – Din moşmoană (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
moşmoană — MOŞMOÁNĂ1, moşmoane, s.f. Fructul comestibil al moşmonului, aproape sferic, moale, suculent şi cu gust dulce acrişor. – Din tc. muşmula. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOŞMOÁNĂ2, moşmoane, s.f. 1. (La pl.; în superstiţii)… … Dicționar Român
mighiti — MIGHITÍ vb. v. migăli, mocăi, mocoşi, moş mondi, moşmoni, ticăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
migoroşi — MIGOROŞÍ vb. v. migăli, mocăi, mocoşi, moşmondi, moşmoni, ticăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
migăli — MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A lucra cu răbdare şi cu minuţiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [var.: migăí vb. IV] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A migăli ≠ a se pripi Trimis de siveco,… … Dicționar Român
mocoşi — MOCOŞÍ, mocoşesc, vb. IV. intranz. şi refl. (pop. şi fam.) A lucra îndelung, cu migală (la ceva); a pierde prea mult timp la o treabă, a lucra prea încet, cu prea multă migală; a şi pierde vremea; a (se) mocăi. – cf. m o c ă i . Trimis de… … Dicționar Român
mocăi — MOCĂÍ, mócăi, vb. IV. intranz. şi refl. (pop. şi fam.) 1. A lucra încet, fără spor; a (se) moşmondi, a (se) mocoşi. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [prez. ind. şi: mocăiesc] – et. nec. cf. m o a c ă … Dicționar Român
motroşi — MOTROŞÍ, motroşesc, vb. IV. tranz. şi intranz. (reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – et. nec. cf. m ă t r ă ş i . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOTROŞÍ vb. v. migăli, mocăi, mocoşi, moş mondi, moşmoni, tic … Dicționar Român
moşcondi — MOŞCONDÍ, moşcondesc, vb. IV. intranz. (reg.) A moşmoni (2). – cf. m o ş c o t i, m o ş m o n d i. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 moşcondí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 … Dicționar Român
moşi — MOŞÍ, moşesc, vb. IV. 1. tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naştere; a da nou născutului primele îngrijiri, a i tăia buricul. 2. intranz. şi refl. (fam.) A lucra încet, a se trudi mult la un lucru, a se căzni (fără succes); a se mocăi, a… … Dicționar Român