Dicționar Român. 2013.
poleit — POLEÍT1 s.n. Poleire. – v. polei2. Trimis de oprocopiuc, 24.01.2009. Sursa: DEX 98 POLEÍT2, Ă, poleiţi, te, adj. Acoperit cu un strat subţire de metal (preţios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. ♦ fig. Învăluit într o lumină… … Dicționar Român
List of shipwrecks of the Isles of Scilly — The list of shipwrecks of the Isles of Scilly is a list of ships sank on or near the Isles of Scilly. The list includes ships that sustained a damaged hull, later being refloated and repaired.Wrecks1600 1699* 23 September 1641 mdash; Merchant… … Wikipedia
argintuire — argintuíre, argintuíri, s.f. (înv. şi pop.) argintare, poleire sau ferecare cu argint Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
aur — ÁUR s.n. 1. Metal preţios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil şi ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză şi ca etalon al valorii) etc. ♦ fig. Lucru valoros, preţios. ♢ Aur alb … Dicționar Român
lustru — LÚSTRU1 s.n. Strălucire naturală sau obţinută prin procedee artificiale a suprafeţei unui obiect; luciu. ♢ expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦… … Dicționar Român
lustrui — LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafaţa unui obiect. ♢ Maşină de lustruit = maşină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeş, de agat sau de… … Dicționar Român
polei — POLÉI1, poleiuri, s.n. Strat subţire de gheaţă, continuu şi neted, care acoperă uneori porţiuni din suprafaţa solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber şi care este format prin îngheţarea apei provenite din ploaie sau din topirea… … Dicționar Român
poleitor — POLEITÓR, poleitori, s.m. Muncitor care poleieşte2. [pr.: le i ] – Polei2 + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 poleitór s. m., pl. poleitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic POLEITÓR polei … Dicționar Român
spoire — SPOÍRE, spoiri, s.f. Acţiunea de a (se) spoi şi rezultatul ei. – v. spoi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPOÍRE s. 1. v. văruit. 2. v. cositorire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime SPOÍRE s. v … Dicționar Român
spoit — SPOÍT1 s.n. Faptul de a (se) spoi. – v. spoi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPOÍT2, Ă, spoiţi, te, adj. 1. Acoperit cu un strat subţire de var; văruit. 2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subţire de metal … Dicționar Român
