poleitor

poleitor
POLEITÓR, poleitori, s.m. Muncitor care poleieşte2. [pr.: -le-i-] – Polei2 + suf. -tor.
Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98

poleitór s. m., pl. poleitóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POLEITÓR poleitori m. Muncitor specializat în operaţii de poleire. [Sil. -le-i-] /a polei + suf. poleitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • polei — POLÉI1, poleiuri, s.n. Strat subţire de gheaţă, continuu şi neted, care acoperă uneori porţiuni din suprafaţa solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber şi care este format prin îngheţarea apei provenite din ploaie sau din topirea… …   Dicționar Român

  • poleier — POLEIÉR, poleieri, s.m. (Rar) Poleitor. [pr.: le ier] – Polei2 + suf. ar. Trimis de cata, 08.04.2004. Sursa: DEX 98  poleiér s. m. (sil. li er), pl. poleiéri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”