poleitor

poleitor: POLEITÓR, poleitori, s.m. Muncitor care poleieşte². [pr.: -le-i-] – Polei² + suf. -tor.

Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98

poleitór s. m., pl. poleitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POLEITÓR poleitori m. Muncitor specializat în operaţii de poleire. [Sil. -le-i-] /a polei + suf. poleitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем написать реферат

polei — POLÉI1, poleiuri, s.n. Strat subţire de gheaţă, continuu şi neted, care acoperă uneori porţiuni din suprafaţa solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber şi care este format prin îngheţarea apei provenite din ploaie sau din topirea… … Dicționar Român
poleier — POLEIÉR, poleieri, s.m. (Rar) Poleitor. [pr.: le ier] – Polei2 + suf. ar. Trimis de cata, 08.04.2004. Sursa: DEX 98 poleiér s. m. (sil. li er), pl. poleiéri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias