leit — LEÍT, Ă, leiţi, te, adj. (Adesea adverbial) 1. (În expr.) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... 2. (înv.; despre îmbrăcăminte) care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat… … Dicționar Român
polei — POLÉI1, poleiuri, s.n. Strat subţire de gheaţă, continuu şi neted, care acoperă uneori porţiuni din suprafaţa solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber şi care este format prin îngheţarea apei provenite din ploaie sau din topirea… … Dicționar Român
despoleit — DESPOLEÍT, Ă, despoleiţi, te, adj. (Rar) Care şi a pierdut poleiala. – Din des1 + poleit. Trimis de gall, 07.03.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
pocostit — pocostít, pocostítă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de metal) care a fost acoperit cu un strat subţire de metal preţios; poleit. 2. (despre ouă) încondeiat. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
poleială — POLEIÁLĂ, poleieli, s.f. 1. Faptul de a polei2; (concr.) strat subţire de metal (preţios) cu care se poleieşte2 un obiect. ♦ Foaie subţire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ fig. Ceea ce încearcă să dea… … Dicționar Român
poleire — POLEÍRE, poleiri, s.f. Acţiunea de a (se) polei2 şi rezultatul ei; poleit1. – v. polei2. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POLEÍRE s. poleit, suflare, (pop.) spoire, spoit. (poleire unui obiect cu aur.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
poligit — POLIGÍT adj. v. poleit, suflat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime poligít, ă, adj. (pop.) împodobit (cu cusături, şnururi, panglici etc.) la poale; (despre cojoace) cu o bordură de blană la poale; polărit. Trimis de blaurb,… … Dicționar Român
posiclit — posiclít, ă, adj. (reg.) 1. murdar; unsuros. 2. (despre timp) neguros, mohorât, întunecat. 3. (în expr.) a fi leit poseclit = a fi foarte asemănător (cu cineva, cu ceva); a fi leit poleit. Trimis de blaurb, 16.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
spoire — SPOÍRE, spoiri, s.f. Acţiunea de a (se) spoi şi rezultatul ei. – v. spoi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPOÍRE s. 1. v. văruit. 2. v. cositorire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime SPOÍRE s. v … Dicționar Român
spoit — SPOÍT1 s.n. Faptul de a (se) spoi. – v. spoi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPOÍT2, Ă, spoiţi, te, adj. 1. Acoperit cu un strat subţire de var; văruit. 2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subţire de metal … Dicționar Român
