poleială

poleială
POLEIÁLĂ, poleieli, s.f. 1. Faptul de a polei2; (concr.) strat subţire de metal (preţios) cu care se poleieşte2 un obiect. ♦ Foaie subţire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ fig. Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială. 2. Cizelare, şlefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, ştiinţifice etc. [pr.: -le-ia-] – Polei2 + suf. -eală.
Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX '98

POLEIÁLĂ s. v. staniol.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

POLEIÁLĂ s. v. gheţuş, polei.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

poleiálă s. f., g.-d. art. poleiélii; pl. poleiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POLE//IÁLĂ poleialăiéli f. 1) v. A POLEI. 2) Strat subţire de metal nobil cu care este poleit un obiect. 3) fig. Strălucire aparentă (fizică sau spirituală) care produce o impresie înşelătoare; spoială; pospăială; lustru. /a polei + suf. poleialăeală
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • goldschnit — s.n. (Poligr.) Dungă de poleială aurită aplicată pe marginea cărţilor. [pron. góld şnit. / < germ. Goldschnitt]. Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN  GOLDSCHNIT GÓLD ŞNIT/ s. n. dungă de poleială aurită aplicată pe marginea cărţilor …   Dicționar Român

  • polei — POLÉI1, poleiuri, s.n. Strat subţire de gheaţă, continuu şi neted, care acoperă uneori porţiuni din suprafaţa solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber şi care este format prin îngheţarea apei provenite din ploaie sau din topirea… …   Dicționar Român

  • păcosteală — păcosteálă s.f. (reg.) foiţă de poleială; poleială. Trimis de blaurb, 28.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • şic — ŞIC1 s.n. Eleganţă, distincţie, bun gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ♢ (Adjectival) O femeie şic. ♢ (Adverbial) Se îmbracă şic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic. Trimis de LauraGellner, 29.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞIC2,… …   Dicționar Român

  • şic — I. adj. invar. II. (eleganţã) s. n. III. (poleialã, paietã) s. n., pl. şícuri …   Romanian orthography

  • aurit — AURÍT, Ă, auriţi, te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subţire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ♢ expr. Fie ţi (sau să ţi fie etc.) gura aurită ! = să se realizeze ceea ce spui ! A avea gura aurită, se zice despre cineva care… …   Dicționar Român

  • despoleit — DESPOLEÍT, Ă, despoleiţi, te, adj. (Rar) Care şi a pierdut poleiala. – Din des1 + poleit. Trimis de gall, 07.03.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • lustru — LÚSTRU1 s.n. Strălucire naturală sau obţinută prin procedee artificiale a suprafeţei unui obiect; luciu. ♢ expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦… …   Dicționar Român

  • pocosteală — pocosteálă, pocostéli, s.f. (reg.) foiţă de poleială; staniol. Trimis de blaurb, 04.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • poliment — polimént s.n. (înv.) poleială. Trimis de blaurb, 10.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”