- şic
- ŞIC1 s.n. Eleganţă, distincţie, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ♢ (Adjectival) O femeie şic. ♢ (Adverbial) Se îmbracă şic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic.Trimis de LauraGellner, 29.04.2004. Sursa: DEX '98ŞIC2, şicuri, s.n. Fiecare dintre micile foiţe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeieşti; fluture, paietă. – Din scr. šik, magh. sik.Trimis de LauraGellner, 10.08.2004. Sursa: DEX '98ŞIC adj. v. ales, distins, elegant, fin, rafinat, select, stilat, subtil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeŞIC s. v. bun-gust, distincţie, eleganţă, fluturaş, fluture, paietă, poleială, rafinament, staniol.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeşic adj. invar.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşic (eleganţă) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşic (poleială, paietă) s. n., pl. şícuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞIC1 n. 1) Eleganţă dezinvoltă, bazată pe un gust ales. 2) Rafinament spiritual; lucru amuzant. /<fr. chicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞIC2 adj. 1) Care vădeşte un gust rafinat; extrem de elegant. Rochie şic. 2) Care satisface gusturile unei persoane; în conformitate cu gusturile cuiva. O fată şic. /<fr. chicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞIC3 şicuri n. Placă mică de metal lucios, care se aplică pe unele haine ca podoabă; paietă, fluture. /<sb. šik, ung. sikTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞIC s.n. (Argotic) Eleganţă, distincţie, gust. ♦ Lucru care amuză. [< fr. chic].Trimis de LauraGellner, 27.05.2007. Sursa: DNŞIC I. s. n. eleganţă, distincţie, bun gust. ♢ lucru care amuză. II. adj. inv. elegant, distins, cu gust. (< fr. chic)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNşic s.n. – 1. Distincţie, eleganţă. – 2. (adj. invar.) Elegant. fr. chic.Trimis de blaurb, 13.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.