- leit
- LEÍT, -Ă, leiţi, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (În expr.) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... 2. (înv.; despre îmbrăcăminte) care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp. 3. (înv.; despre păr) Răsfirat pe spate şi pe umeri. – Din sl. lejon, lejati.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98LEÍT adj. v. întocmai.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLEÍT adj. v. lustruit, netezit, şlefuit, turnat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeleít adj. m. pl. leíţi; f. sg. leítă, pl. leíteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLEÍ//T leittă (leitţi, leitte) 1) Care se aseamănă perfect; foarte asemănător. leit tată-său. 2) (despre haine) Care este bine ajustat pe corp; turnat. /<sl. lejonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXleít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi "a topi" (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de "făcut după model", cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.