- pierzare
- PIERZÁRE s.f. (pop.) Pierzanie. ♢ loc. vb. A da pierzării = a ucide sau a lăsa să fie ucis. – v. pierde.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PIERZÁRE s. v. corupţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePIERZÁRE s. v. calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariţie, flagel, grozăvie, masacru, măcel moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pusti-ire, răposare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, urgie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepierzáre s. f., g.-d. art. pierzăriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpierzáre, pierzări, s.f. (înv. şi pop.) 1. moarte (năprasnică, violentă); ucidere în masă, masacru; pieire, pierzanie, piericiune, pierzăciune, pieişte, primejdie de moarte. 2. (la pl.) spânzurătoare. 3. pierdere a vieţii veşnice ca urmare a degradării morale. 4. decădere, degradare morală, desfrâu, perdiţie, pierzanie. 5. pagubă în vieţi sau în bunuri materiale; prăpăd, dezastru. 6. supliciu, chin, tortură, caznă. 7. ruinare, distrugere, nimicire. 8. (reg.; în sintagmă) marhă de pierzare = vită de pripas. 9. (în loc adj.) de pierzare = a) (despre unităţi de timp) care este risipit în zadar, irosit; b) care este de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.