pierzare

pierzare
PIERZÁRE s.f. (pop.) Pierzanie. ♢ loc. vb. A da pierzării = a ucide sau a lăsa să fie ucis. – v. pierde.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PIERZÁRE s. v. corupţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PIERZÁRE s. v. calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariţie, flagel, grozăvie, masacru, măcel moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pusti-ire, răposare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, urgie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pierzáre s. f., g.-d. art. pierzării
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

pierzáre, pierzări, s.f. (înv. şi pop.) 1. moarte (năprasnică, violentă); ucidere în masă, masacru; pieire, pierzanie, piericiune, pierzăciune, pieişte, primejdie de moarte. 2. (la pl.) spânzurătoare. 3. pierdere a vieţii veşnice ca urmare a degradării morale. 4. decădere, degradare morală, desfrâu, perdiţie, pierzanie. 5. pagubă în vieţi sau în bunuri materiale; prăpăd, dezastru. 6. supliciu, chin, tortură, caznă. 7. ruinare, distrugere, nimicire. 8. (reg.; în sintagmă) marhă de pierzare = vită de pripas. 9. (în loc adj.) de pierzare = a) (despre unităţi de timp) care este risipit în zadar, irosit; b) care este de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • aselghiciune — ASELGHICIÚNE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • aselghie — ASÉLGHIE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… …   Dicționar Român

  • desfătare — DESFĂTÁRE, desfătări, s.f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – v. desfăta. Trimis de IoanSoleriu, 16.04.2007. Sursa: DEX 98  DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere,… …   Dicționar Român

  • dezastru — DEZÁSTRU, dezastre, s.n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru,… …   Dicționar Român

  • deşănţare — DEŞĂNŢÁRE s. v. corupţie, decadenţă, de cădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, strică ciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • istov — ISTÓV s.n. (înv.) Sfârşit1, capăt. ♢ loc. adj. şi adv. (pop.) De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect. Fără istov = fără încetare; nesfârşit, necurmat. – Din sl. istovŭ adevărat . Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  ISTÓV s …   Dicționar Român

  • masacru — MASÁCRU, masacre, s.n. Acţiune sângeroasă îndreptată de obicei asupra unei mulţimi fără apărare; omor (în masă), măcel, carnaj. – Din fr. massacre. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MASÁCRU s. măcel, (livr.) carnaj, hecatombă, (înv.… …   Dicționar Român

  • moarte — MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”