oscilar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: oscilar oscilando oscilado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. oscilo oscilas oscila oscilamos osciláis … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
balansare — BALANSÁRE, balansări, s.f. Acţiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare. – v. balansa. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BALANSÁRE s. balans, clătinare, legănare, oscilare, oscilaţie, pendulare. Trimis de siveco, 05.08.2004 … Dicționar Român
fluctuaţie — FLUCTUÁŢIE, fluctuaţii, s.f. Abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară faţă de o anumită stare; fluctuare. ♦ Schimbare neîntreruptă, oscilaţie, mutare dintr un loc în altul. [pr.: tu a ] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio. Trimis de… … Dicționar Român
mezomerie — MEZOMERÍE s.f. (chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei subtanţe între formele ei izomere electronic; structură intermediară. – Din fr. mésomérie. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 mezomeríe s. f., art. mezomería, g. d. art … Dicționar Român
balans — BALÁNS, balansuri, s.n. 1. Mişcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obţinerea reproducerii fidele a culorilor.… … Dicționar Român
ezitare — EZITÁRE, ezitări, s.f. Faptul de a ezita; şovăială, nehotărâre, codeală, codire. – v. ezita. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EZITÁRE s. 1. codeală, codire, fluctuaţie, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) … Dicționar Român
oscilaţie — OSCILÁŢIE, oscilaţii, s.f. 1. Mişcare periodică alternativă şi simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziţie a sa; vibraţie, pendulare, oscilare. 2. Variaţie periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic,… … Dicționar Român
pendulare — PENDULÁRE, pendulări, s.f. Acţiunea de a pendula şi rezultatul ei; oscilaţie a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul faţă de poziţia de echilibru; legănare. ♦ Variaţie lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori… … Dicționar Român
tangaj — TANGÁJ, tangaje, s.n. Mişcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 tangáj s. n., pl. tangáje… … Dicționar Român
