mezomerie

MEZOMERÍE s.f. (chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei subtanţe între formele ei izomere electronic; structură intermediară. – Din fr. mésomérie.

Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX '98



mezomeríe s. f., art. mezomería, g.-d. art. mezomeríei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MEZOMERÍE s.f. (chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule între formele ei izomere electronic; structură intermediară. ♢ Teoria mezomeriei = teorie care consideră că, pentru o substanţă ce poate fi formulată în mai multe structuri (structuri-limită), adevărata ei structură nu este cea redată prin structurile-limită, ci cea intermediară acestora. v. rezonanţă. [gen. -iei. / < fr. mésomerie].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



MEZOMERÍE s. f. teorie potrivit căreia structura electronică reală a unor molecule este o structură intermediară între structuri limită. (< fr. mésomerie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN