- fluctuaţie
- FLUCTUÁŢIE, fluctuaţii, s.f. Abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară faţă de o anumită stare; fluctuare. ♦ Schimbare neîntreruptă, oscilaţie, mutare dintr-un loc în altul. [pr.: -tu-a-] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio.Trimis de LauraGellner, 14.05.2004. Sursa: DEX '98Fluctuaţie ≠ constanţă, stabilitateTrimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: AntonimeFLUCTUÁŢIE s. 1. oscilare, oscilaţie. (fluctuaţie a tempera-turii.) 2. instabilitate, schimbare, (fig.) oscilaţie. (fluctuaţiela cursul bursei.) 3. codeală, codire, ezitare, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (fluctuaţie lui în comportare nu era justificată.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefluctuáţie s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. fluctuáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fluctuáţiei; pl. fluctuáţii, art. fluctuáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFLUCTUÁŢI//E fluctuaţiei f. 1) v. A FLUCTUA. 2) Abatere mică şi temporară în raport cu o constantă. [art. fluctuaţia; G.-D. fluctuaţiei; Sil. -tu-a-ţi-e] /<fr. fluctuation, lat. fluctuatio, fluctuaţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLUCTUÁŢIE s.f. Fluctuare; oscilaţie, schimbare. ♦ Variaţie, variere, nestabilitate. [gen. -iei, var. fluctuaţiune s.f. / cf. fr. fluctuation, lat. fluctuatio < fluctuare – a pluti].Trimis de LauraGellner, 07.04.2005. Sursa: DNFLUCTUÁŢIE s. f. abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară, faţă de o anumită stare, de un anumit reper. ♢ fluctuare; oscilaţie, schimbare. (< fr. fluctuation, lat. fluctuatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.