ezitáre — s. f., g. d. art. ezitärii, pl. ezitäri … Romanian orthography
oscilare — OSCILÁRE, oscilări, s.f. Acţiunea de a oscila şi rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ fig. Şovăială, ezitare; fluctuaţie. – v. oscila. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSCILÁRE s. 1. v. balansare. 2. v.… … Dicționar Român
codire — CODÍRE s.f. Acţiunea de a se codi; ezitare, şovăială, codeală. – v. codi. Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX 98 CODÍRE s. v. ezitare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime codíre s. f., g. d. art. codírii … Dicționar Român
nehotărâre — NEHOTĂRẤRE s.f. Lipsă de hotărâre; ezitare, şovăială, îndoială. – Ne + hotărâre. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEHOTĂRÂRE s. 1. v. nesiguranţă. 2. v. ezitare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime NEHOTĂRÂRE s. v.… … Dicționar Român
nesiguranţă — NESIGURÁNŢĂ s.f. 1. Stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranţă; incertitudine, îndoială; p. ext. lucru, situaţii nesigure, îndoielnice, supuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Şovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext.… … Dicționar Român
oscilaţie — OSCILÁŢIE, oscilaţii, s.f. 1. Mişcare periodică alternativă şi simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziţie a sa; vibraţie, pendulare, oscilare. 2. Variaţie periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic,… … Dicționar Român
preget — PRÉGET s.n. (pop.) Lipsă de activitate; încetare, întrerupere a unei activităţi; răgaz, tihnă. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din … Dicționar Român
pregetare — PREGETÁRE, pregetări, s.f. (pop.) Faptul de a pregeta; şovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – v. pregeta. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PREGETÁRE s. v. ezitare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PREGETÁRE s. v … Dicționar Român
îndoială — ÎNDOIÁLĂ, îndoieli, s.f. 1. Neîncredere; ezitare, şovăială; îndoire. ♢ loc. adv. Fără îndoială = desigur, neapărat. ♢ expr. A cădea la îndoială = a începe să se îndoiască de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la îndoială = a se îndoi (III) de ceva … Dicționar Român
şovăială — ŞOVĂIÁLĂ, şovăieli, s.f. Nesiguranţă în mers, în mişcări; fig. lipsă de hotărâre, ezitare în acţiuni, în atitudini. ♢ loc. adv. Fără (nici) o şovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit. – Şovăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
