îndoiálã — s.f., g. d. art. îndoiélii; pl. îndoiéli … Romanian orthography
scepticism — SCEPTICÍSM s.n. 1 Concepţie care pune la îndoială posibilitatea cunoaşterii veridice a realităţii lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoştinţe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet şi imprecis al acesteia. 2 Atitudine… … Dicționar Român
dubitativ — DUBITATÍV, Ă, dubitativi, e, adj. (Despre propoziţii) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dubitatív adj. m … Dicționar Român
dubiu — DÚBIU, dubii, s.n. Îndoială, nesiguranţă, lipsă de încredere (faţă de cineva sau ceva). – Din lat. dubium. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dubiu ≠ certitudine, siguranţă Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DÚBIU s.… … Dicționar Român
rezervă — REZÉRVĂ, rezerve, s.f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte şi păstrată pentru a fi întrebuinţată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai… … Dicționar Român
siguranţă — SIGURÁNŢĂ, (3) siguranţe, s.f. 1. Lipsă de primejdie; sentiment de linişte şi încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se şti la adăpost de orice pericol; securitate. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată;… … Dicționar Român
incertitudine — INCERTITÚDINE, incertitudini, s.f. Lipsă de certitudine; nesiguranţă, îndoială, ezitare. – Din fr. incertitude, lat. incertitudo, inis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Incertitudine ≠ certitudine, încredere, siguranţă Trimis de… … Dicționar Român
incontestabil — INCONTESTÁBIL, Ă, incontestabili, e, adj. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuţie, indiscutabil. – Din fr. incontestable. Trimis… … Dicționar Român
sigur — SÍGUR, Ă, (I) siguri, e, adj., (II) adv. I. adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. 2. Convins, încredinţat. ♢ expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva) … Dicționar Român
aporie — APORÍE, aporii, s.f. Dificultate de ordin raţional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporía, fr. aporie. Trimis de baron, 23.01.2003. Sursa: DEX 98 APORÍE s. v. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranţă, rezervă,… … Dicționar Român
