îndoi

îndoi
ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ refl. (Despre oameni) A se gârbovi. II. tranz. 1. A mări ceva de două ori; a dubla; p. ext. a înmulţi, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părţi egale) un lichid cu altul; a subţia. III. refl. A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A îndoi ≠ a dezdoi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A se îndoi ≠ a se dezdoi, a se îndrepta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNDOÍ vb. 1. v. împături. 2. v. încovoia. 3. v. apleca. 4. a (se) cocoşa, a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) strâmba. (I s-a îndoi de tot spinarea sub povară.) 5. a (se) curba, a (se) frânge. (S-a îndoi de mijloc.) 6. v. gârbovi. 7. v. încovriga. 8. a aduce. (îndoi cuiul în jos.) 9. v. sufleca. 10. v. dubla. 11. v. dilua. 12. (înv.) a se prepune. (Se îndoi că va veni.)
Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime

ÎNDOÍ vb. v. codi, ezita, pregeta, şovăi.
Trimis de siveco, 14.11.2007. Sursa: Sinonime

îndoí (a strânge în două, a încovoia) vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. îndói, 3 sg. şi pl. îndoáie, imperf. 3 sg. îndoiá, perf. s. 1 sg. îndoíi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

îndoí (a dubla, a avea îndoială) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndoiésc, imperf. 3 sg. îndoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndoiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNDO//Í1 îndoiiésc tranz. 1) A mări de două ori; a face să fie de două ori mai mare; a dubla. 2) (lichide) A amesteca în două (cu altceva). /în + doi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A ÎNDOÍ2 îndói tranz. 1) (obiecte maleabile sau mlădioase) A face să se îndoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a cambra; a coroia. Vântul îndoaie copacii. 2) A strânge în două (sau în mai multe) părţi, punându-le una peste alta; a împături. /în + doi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNDO//Í1 mă îndoiiésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de neîncredere; a manifesta nehotărâre; a fi nesigur. /în + doi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNDOÍ2 mă îndói intranz. 1) (mai ales despre obiecte maleabile sau mlădioase) A căpăta formă de arc; a deveni curb; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. 2) fig. A se face gârbov (de bătrâneţe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboşa; a se cocoşa; a se cocârja. îndoi de spate. /în + doi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • curba — CURBÁ, curbez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CURBÁ vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3 …   Dicționar Român

  • dubla — DUBLÁ, dublez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. tranz. A reuni două materiale, punându le unul peste altul. ♦ A căptuşi, a acoperi cu un alt material. 3. tranz. A face o lucrare… …   Dicționar Român

  • frânge — FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. tranz. A rupe (în două) un obiect prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ♢ expr. A şi frânge gâtul = a) a muri într un accident; b) a şi compromite situaţia prin… …   Dicționar Român

  • pleca — PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina (într o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ♢ expr. (tranz.) A şi pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.… …   Dicționar Român

  • plia — PLIÁ, pliez, vb. I. tranz. A îndoi o hârtie, o ţesătură etc. suprapunând părţile într o anumită ordine; a împături. [pr.: pli a] – Din fr. plier. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98  PLIÁ vb. v. împături. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • recurba — RECURBÁ, recurbez, vb. I. tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RECURBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  recurbá …   Dicționar Român

  • sufleca — SUFLECÁ, suflec, súflec, vb. I. tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mişcări); a sumete. ♢ refl. Se suflecă la mâneci. – Din… …   Dicționar Român

  • încovoia — ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. refl. şi tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦ refl. fig. A se umili. [prez. ind. şi: încovoiez] – cf. sl …   Dicționar Român

  • încujba — ÎNCUJBÁ, încujbez, vb. I. tranz. şi refl. (înv. şi reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujba. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNCUJBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • apleca — APLECÁ, apléc, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să şi schimbe sau a şi schimba poziţia (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; fig. a (se) supune. 2. tranz. (pop.) A alăpta. 3. refl. fig., A simţi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”