- încovoia
- ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. refl. şi tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦ refl. fig. A se umili. [prez. ind. şi: încovoiez] – cf. sl. k o v a t i "a făuri".Trimis de valeriu, 16.08.2004. Sursa: DEX '98A (se) încovoia ≠ a (se) îndreptaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA încovoia ≠ a descovoia, a dezdoiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA se încovoia ≠ a se dezdoiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNCOVOIÁ vb. 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. şi reg.) a (se) încujba, a (se) scovârda. (A încovoia o bară metalică.) 2. v. apleca. 3. a (se) cocoşa, a (se) curba, a (se) îndoi, a (se) strâmba. (I s-a încovoia de tot spinarea sub povară.) 4. v. gârbovi. 5. a se coroia. (I s-a încovoia de tot nasul.) 6. v. încovriga.Trimis de siveco, 17.09.2008. Sursa: Sinonimeîncovoiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. încovói, 3 sg. şi pl. încovoáie, 1 pl. încovoiém; ger. încovoíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNCOVOIÁ încovói tranz. A face să se încovoaie; a coroia; a arcui; a cambra; a curba. Vântul încovoaie copacii. /cf. sl. kovatiTrimis de siveco, 31.10.2008. Sursa: NODEXA SE ÎNCOVOIÁ mă încovói intranz. A căpăta formă de arc; a se arcui; a se îndoi; a se curba. ♢ A i încovoia spinarea a se gârbovi. /cf. sl. kovatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.