încujba

încujba: ÎNCUJBÁ, încujbez, vb. I. tranz. şi refl. (înv. şi reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujba.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNCUJBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încujbá vb., ind. prez. 1 sg. încujbéz, 3 sg. şi pl. încujbeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCUJB//Á încujbaéz tranz. înv. reg. A face să se încujbeze; a încovoia; a îndoi; a arcui; a curba. /în + cujbă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNCUJB//Á pers. 3 se încujbaeáză intranz. înv. reg. A căpăta formă de cujbă; a se încovoia; a se îndoi; a se arcui; a se curba. /în + cujbă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

încujbare — ÎNCUJBÁRE s.f. (înv. şi reg.) Acţiunea de a (se) încujba; încovoiere. – v. încujba. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCUJBÁRE s. v. arcuire, curbare, înco voiere, îndoire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime încujbáre s … Dicționar Român
încovoia — ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. refl. şi tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦ refl. fig. A se umili. [prez. ind. şi: încovoiez] – cf. sl … Dicționar Român
încujbat — ÎNCUJBÁT, Ă, încujbaţi, te, adj. (înv. şi reg.) Încovoiat; strâmb, cocoşat. – v. încujba. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCUJBÁT adj. v. arcuit, curb, curbat, înco voiat, îndoit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias