sufleca

sufleca
SUFLECÁ, suflec, súflec, vb. I. tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mişcări); a sumete. ♢ refl. Se suflecă la mâneci. – Din lat. *subfollicare.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

A sufleca ≠ a desufleca
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SUFLECÁ vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (A-şi sufleca mânecile cămăşii.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

suflecá vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. súflec, 3 sg. şi pl. súflecă; conj. prez. 3 sg. şi pl. súflece
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SUFLECÁ súflec tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecţie sau comoditate); a sumete. sufleca pantalonii. [Sil. su-fle-] /<lat. suffolicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SUFLECÁ mă súflec intranz. (despre persoane) A-şi sufleca marginile îmbrăcămintei. /<lat. suffolicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

suflecá (-c, át), vb. – A îndoi mînecile sau poalele, a sumete. – Der. Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Munt., Olt., suvelcat, zuvelcat. Origine incertă. Der. admisă în general din lat. *suffǒllĭcāre "a se plia ca foalele" ‹ fǒllis (Puşcariu, ZRPh., XXVII, 742; Puşcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic şi prezintă dificultăţi fonetice, cf. înfulica. – Der. din lat. supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott it., X, 7, 467; G. Meyer, IF, III, 72; Densusianu, rom., XXXIII, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivită semantic, cf. dŭplĭcāre, dar prezintă incovenientul provenienţei fl ‹ pl. var. suplica, citată de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar arăta că acest schimb este modern, şi datorat negreşit unei analogii, la fel cum ultimele var. indică clar o contaminare cu zavelcă "fotă", v. aici (Giuglea, LL, II, 54, derivă suvulca din lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei şi Cantemir cu sensul de "a înjosi, a supune", care se potriveşte cu ideea de "a sufleca", cf. sumete "a sufleca" faţă de sp. someter. După Iordan, ZRPh., XVII, 717 (cf. REW 8432), din lat. suffulcῑre.
Trimis de blaurb, 07.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • sumeca — SUMECÁ, súmec, vb. I. tranz. (reg.) A sufleca, a sumete. – Contaminare între sumete şi sufleca. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUMECÁ vb. v. îndoi, răsfrânge, ridica, sufleca, sumete, trage. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • sumete — SUMÉTE, sumét, vb. III. 1. tranz. şi refl. A( şi) îndoi în sus, a( şi) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s a lăsat în jos; a prinde; a… …   Dicționar Român

  • ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… …   Dicționar Român

  • suflecare — SUFLECÁRE, suflecări, s.f. Acţiunea de a (se) sufleca şi rezultatul ei. – v. sufleca. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUFLECÁRE s. îndoire, ridicare, ridicat, (înv. şi reg.) suflecătură. (suflecare mânecilor cămăşii.) Trimis de …   Dicționar Român

  • dupleca — duplecá ( c, át), vb. – 1. A încovoia, a îndoi. – 2. (Banat) A răsfrînge, a sufleca. – 3. A supune. – 4. A ceda, a se supune, a admite. – var. îndupleca. Mr. nduplic, nduplicari. lat. duplicāre (Puşcariu 834; Candrea Dens., 523; REW 2801; din lat …   Dicționar Român

  • frânge — FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. tranz. A rupe (în două) un obiect prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ♢ expr. A şi frânge gâtul = a) a muri într un accident; b) a şi compromite situaţia prin… …   Dicționar Român

  • mânecă — MẤNECĂ, mâneci, s.f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă braţul (în întregime sau în parte). ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obţine ceva; b) a atrage atenţia (cuiva) că minte sau… …   Dicționar Român

  • răsfrânge — RĂSFRẤNGE, răsfrấng, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând o să se reflecte; (despre obiecte) a( şi) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ refl. (Despre sunete) A se întoarce sub… …   Dicționar Român

  • suflecat — SUFLECÁT, Ă, suflecaţi, te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrânt în sus; sumes. – v. sufleca. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SUFLECÁT adj. îndoit, întors, răsfrânt, ridicat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cu… …   Dicționar Român

  • sufleteca — sufletecá, sufletéc, vb. I (reg.; despre extremităţile mânecilor şi poalelor) a sufleca, a sumete. Trimis de blaurb, 26.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”