Dicționar Român. 2013.
ridicat — RIDICÁT2, Ă, ridicaţi, te, adj. 1. (Despre învelitori, capace) Dat la o parte, înlăturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau într o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte, mai ales despre mâneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre … Dicționar Român
sumecat — SUMECÁT, Ă, sumecaţi, te, adj. (reg.) Suflecat, sumes. – v. sumeca. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUMECÁT adj. v. îndoit, întors, răsfrânt, ridicat, suflecat, sumes, tras. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sumes — SUMÉS, EÁSĂ, sumeşi, se, adj. (Despre mâneci sau poalele îmbrăcămintei) îndoit, răsfrânt în sus; suflecat. – v. sumete. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUMÉS adj. v. suflecat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
desufleca — desuflecá vb. (sil. fle ), ind. prez. 3 sg. desúflecă; ger. desuflecând Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DESUFLECÁ, desúflec, vb. I. tranz. A desface ceea ce era suflecat. O dimerlie de fasole i au curs atunci din… … Dicționar Român
răsfrânt — RĂSFRẤNT, Ă, răsfrânţi, te, adj. Îndoit, întors în afară. – v. răsfrânge. Trimis de RACAI, 02.10.2008. Sursa: DEX 98 RĂSFRÂNT adj. 1. v. suflecat. 2. v. revolut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
suvulcat — suvulcát, ă, adj. (înv. şi reg.) suflecat, sumes. Trimis de blaurb, 01.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
tras — TRAS, Ă, traşi, se, adj., s.m. 1. adj. (Despre faţă sau părţi ale ei) Slab, obosit, sleit (de boală, de supărare etc.); (despre oameni) care are faţa slabă, obosită, suptă. 2. s.m. Persoană asupra căreia s a emis o trată pe care este obligată să… … Dicționar Român
îndoit — ÎNDOÍT, Ă, îndoiţi, te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu2; dublat; p. ext. înmulţit, sporit, mărit. ♢… … Dicționar Român
întors — ÎNTÓRS1 s.n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – v. întoarce. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNTÓRS2, OÁRSĂ, întorşi, oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare … Dicționar Român
