- întors
- ÎNTÓRS1 s.n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – v. întoarce.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorşi, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ♢ expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, şi a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (pop.) Jugănit, castrat. 4. fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ♢ (fam.; şi în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulţumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meşteşugit. – v. întoarce.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNTÓRS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul întors.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNTÓRS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meşteşugit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNTÓRS s. 1. întoarcere, retur. (Dus şi întors.) 2. v. ră-sucire. 3. v. răsturnare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecioc-întórs (zool.) s. m.Trimis de siveco, 18.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficîntórs s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNT//ÓRS întorsoársă (întorsórşi, întorsoárse) 1) v. A ÎNTOARCE şi A SE ÎNTOARCE. ♢ A face cale întorsoarsă a se întoarce. 2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire întorsoarsă. /v. a întoarceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.