întoarce

ÎNTOÁRCE, întórc, vb. III. I. 1. refl. şi tranz. A se înapoia² sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni² sau a face să revină. ♦ tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ refl. A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcţia iniţială. 2. (pop.) A-şi schimba sau a face pe cineva să-şi schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească. ♦ tranz. A retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra... 3. (pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a întors ploaia în ninsoare. ♢ expr. (refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea. A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziţia, a se îmblânzi, a se muia. ♦ tranz. (înv.) A traduce un text dintr-o limbă în alta; p. ext. a interpreta. II. 1. tranz. A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta). ♢ expr. tranz. şi refl. A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulţumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-şi) strica buna dispoziţie, a (se) bosumfla. ♦ spec. A învârti, a răsuci resortul unui mecanism. A întoarce ceasul. ♦ tranz. (pop.) A jugăni (un animal). 2. tranz. şi refl. A(-şi) mişca, a(-şi) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea în altă direcţie decât cea iniţială. ♢ expr. (tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) maţele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greaţă; fig. a fi dezgustat, scârbit. III. tranz. 1. A schimba poziţia unui obiect, aşezându-l invers faţă de poziţia anterioară sau faţă de poziţia firească ♢ expr. A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă. A (o) întoarce şi pe o parte (sau faţă) şi pe alta = a examina amănunţit, a discuta în detaliu. ♦ A da filele unei cărţi, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi. ♢ expr. A întoarce foaia = a-şi schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în faţă. ♢ expr. A(-şi) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-şi schimba comportarea, atitudinea în rău faţă de cineva. ♦ A învârti paiele, lanul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da îndărăt, a restitui. ♢ expr. A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. ♦ fig. A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. ♦ (Determinat prin "cuvânt", "vorbă" etc.) A răspunde, a replica (cu ostentaţie, cu impertinenţă). – lat. intorquere.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A se întoarce ≠ a avansa

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ÎNTOÁRCE vb. 1. a se înapoia, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Când te-ai întoarce acasă?) 2. v. recidiva. 3. v. reflecta. 4. v. replica. 5. v. răsuci. 6. (pop.) a cârni. (întoarce cârma spre dreapta.) 7. a da. (A întoarce filele la o carte.) 8. v. răsturna. 9. v. îndrepta.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ÎNTOÁRCE vb. v. analiza, castra, comenta, da, explica, interpreta, înapoia, jugăni, metamorforza, modifica, plăti, preface, preschimba, reda, restitui, schimba, scopi, steriliza, tălmăci, tâlcui, traduce, transforma, transpune.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



întoárce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întórc, perf. s. 1 sg. întorséi, 1 pl. întoárserăm; part. întórs

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ÎNTOÁRCE întórc 1. tranz. 1) A face să se întoarcă. ♦ întoarce ceasul a răsuci arcul ceasului (pentru a-l face să meargă). 2) fam. (despre o boală) A lovi din nou; a înturna. Gripa l-a întors. 3) A schimba cu locul astfel încât o parte să ocupe poziţia alteia. întoarce fânul. ♦ întoarce pe o parte şi pe alta a cerceta amănunţit. întoarce casa pe dos a face dezordine în casă. întoarce foaia (sau cojocul) pe dos a-şi schimba atitudinea faţă de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau părţi ale corpului) A mişca într-o parte. întoarce capul. întoarce privirea. ♦ întoarce (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenţă sau supărare faţă de cineva. 5) (bani, lucruri) A da înapoi; a înapoia; a restitui. ♦ întoarce cuvântul a răspunde urât. întoarce binele (sau răul) făcut a răsplăti pe cineva pentru o faptă bună (sau rea). întoarce vizita a face o vizită de răspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele sexuale; a jugăni. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrară. A întors-o în frig. /<lat. intorquere

Trimis de siveco, 06.04.2009. Sursa: NODEX



A SE ÎNTOÁRCE mă întórc intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se înturna. întoarce acasă. 2) A veni din nou; a reveni. întoarce la părerea iniţială. 3) A-şi schimba direcţia iniţială, luând-o în altă parte. ♢ A i se întoarce cuiva maţele (sau stomacul) pe dos a i se face greaţă. S-a întors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. întoarce într-un călcâi a fi sprinten la treabă; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere

Trimis de siveco, 07.04.2009. Sursa: NODEX