întoarce

întoarce
ÎNTOÁRCE, întórc, vb. III. I. 1. refl. şi tranz. A se înapoia2 sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face să revină. ♦ tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ refl. A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcţia iniţială. 2. (pop.) A-şi schimba sau a face pe cineva să-şi schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească. ♦ tranz. A retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra... 3. (pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a întors ploaia în ninsoare.expr. (refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea. A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziţia, a se îmblânzi, a se muia. ♦ tranz. (înv.) A traduce un text dintr-o limbă în alta; p. ext. a interpreta. II. 1. tranz. A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta). ♢ expr. tranz. şi refl. A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulţumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-şi) strica buna dispoziţie, a (se) bosumfla. ♦ spec. A învârti, a răsuci resortul unui mecanism. A întoarce ceasul. ♦ tranz. (pop.) A jugăni (un animal). 2. tranz. şi refl. A(-şi) mişca, a(-şi) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea în altă direcţie decât cea iniţială. ♢ expr. (tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) maţele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greaţă; fig. a fi dezgustat, scârbit. III. tranz. 1. A schimba poziţia unui obiect, aşezându-l invers faţă de poziţia anterioară sau faţă de poziţia firească ♢ expr. A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă. A (o) întoarce şi pe o parte (sau faţă) şi pe alta = a examina amănunţit, a discuta în detaliu. ♦ A da filele unei cărţi, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi. ♢ expr. A întoarce foaia = a-şi schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în faţă. ♢ expr. A(-şi) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-şi schimba comportarea, atitudinea în rău faţă de cineva. ♦ A învârti paiele, lanul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da îndărăt, a restitui. ♢ expr. A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. ♦ fig. A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. ♦ (Determinat prin "cuvânt", "vorbă" etc.) A răspunde, a replica (cu ostentaţie, cu impertinenţă). – lat. intorquere.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A se întoarce ≠ a avansa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNTOÁRCE vb. 1. a se înapoia, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Când te-ai întoarce acasă?) 2. v. recidiva. 3. v. reflecta. 4. v. replica. 5. v. răsuci. 6. (pop.) a cârni. (întoarce cârma spre dreapta.) 7. a da. (A întoarce filele la o carte.) 8. v. răsturna. 9. v. îndrepta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNTOÁRCE vb. v. analiza, castra, comenta, da, explica, interpreta, înapoia, jugăni, metamorforza, modifica, plăti, preface, preschimba, reda, restitui, schimba, scopi, steriliza, tălmăci, tâlcui, traduce, transforma, transpune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întoárce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întórc, perf. s. 1 sg. întorséi, 1 pl. întoárserăm; part. întórs
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNTOÁRCE întórc 1. tranz. 1) A face să se întoarcă. ♦ întoarce ceasul a răsuci arcul ceasului (pentru a-l face să meargă). 2) fam. (despre o boală) A lovi din nou; a înturna. Gripa l-a întors. 3) A schimba cu locul astfel încât o parte să ocupe poziţia alteia. întoarce fânul.întoarce pe o parte şi pe alta a cerceta amănunţit. întoarce casa pe dos a face dezordine în casă. întoarce foaia (sau cojocul) pe dos a-şi schimba atitudinea faţă de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau părţi ale corpului) A mişca într-o parte. întoarce capul. întoarce privirea.întoarce (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenţă sau supărare faţă de cineva. 5) (bani, lucruri) A da înapoi; a înapoia; a restitui. ♦ întoarce cuvântul a răspunde urât. întoarce binele (sau răul) făcut a răsplăti pe cineva pentru o faptă bună (sau rea). întoarce vizita a face o vizită de răspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele sexuale; a jugăni. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrară. A întors-o în frig. /<lat. intorquere
Trimis de siveco, 06.04.2009. Sursa: NODEX

A SE ÎNTOÁRCE mă întórc intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se înturna. întoarce acasă. 2) A veni din nou; a reveni. întoarce la părerea iniţială. 3) A-şi schimba direcţia iniţială, luând-o în altă parte. ♢ A i se întoarce cuiva maţele (sau stomacul) pe dos a i se face greaţă. S-a întors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. întoarce într-un călcâi a fi sprinten la treabă; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere
Trimis de siveco, 07.04.2009. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • reveni — REVENÍ1, pers 3 reveneşte, vb. IV. (reg.) 1. intranz. şi refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn. Trimis de romac, 17.11.2008. Sursa: DEX 98  REVENÍ2, revín, vb. IV. intr …   Dicționar Român

  • întors — ÎNTÓRS1 s.n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – v. întoarce. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNTÓRS2, OÁRSĂ, întorşi, oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare …   Dicționar Român

  • înturna — ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. (reg.) refl. şi tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcţie. 3.… …   Dicționar Român

  • reîntoarce — REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Re1 + întoarce (după fr. retourner). Trimis de dante, 06.07.2004. Sursa: DEX 98  REÎNTOÁRCE vb. a se returna, a reveni, (pop.) a se… …   Dicționar Român

  • răsuci — RĂSUCÍ, răsucésc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităţilor sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuşi şi în aceeaşi direcţie, pentru a l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau… …   Dicționar Român

  • suci — SUCÍ, sucesc, vb. IV. 1. tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a i da o rezistenţă mai mare sau pentru a confecţiona anumite obiecte. ♦ tranz. şi refl. A (se) înfăşura, a (se) încolăci. 2. tranz. A da unui obiect o mişcare de… …   Dicționar Român

  • înapoia — ÎNAPÓIA1 prep. (Construit cu gen.) În urma, îndărătul cuiva sau a ceva. – Din înapoi. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNAPOIÁ2, înapoiez, vb. I. 1. tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a… …   Dicționar Român

  • bulversa — BULVERSÁ, bulversez, vb. I. intranz. (Franţuzism) A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BULVERSÁ vb. v. deruta,… …   Dicționar Român

  • cot — CÓT, (I 1) coate şi (I 2, 3, 4) coturi, s.n., (II) coţi, s.m. I. s.n. 1. (anat.; la om) Partea exterioară a articulaţiei dintre humerus şi cubitus, care uneşte braţul cu antebraţul. ♢ loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ♢ expr. A da din… …   Dicționar Român

  • nas — NAS, nasuri, s.n. 1. Parte proeminentă a feţei, situată între obraji, frunte şi gură, servind ca organ al respiraţiei şi al mirosului. ♢ loc. adv. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în faţă, sub ochii cuiva. (În… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”