dúbiu — s. n. [ biu pron. bìu], art. dúbiul; pl. dúbii, art. dúbiile (sil. bi i ) … Romanian orthography
dubbio — 1dùb·bio s.m. FO 1. condizione di chi è incerto, perplesso: essere in dubbio, vivere nel dubbio; forte perplessità, incertezza: avere, esternare dei dubbi, mi sorge un dubbio; non avere ombra di dubbio, essere assolutamente certo Sinonimi:… … Dizionario italiano
aporie — APORÍE, aporii, s.f. Dificultate de ordin raţional greu sau imposibil de rezolvat. – Din ngr. aporía, fr. aporie. Trimis de baron, 23.01.2003. Sursa: DEX 98 APORÍE s. v. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranţă, rezervă,… … Dicționar Român
dubitativ — DUBITATÍV, Ă, dubitativi, e, adj. (Despre propoziţii) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dubitatív adj. m … Dicționar Român
certitudine — CERTITÚDINE, certitudini, s.f. Siguranţă, încredere deplină (în ceva sau în cineva). – Din lat. certitudo, inis. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 Certitudine ≠ dubiu, incertitudine Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
dubios — DUBIÓS, OÁSĂ, dubioşi, oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [pr.: bi os] – Din lat. dubiosus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUBIÓS adj. 1. v. nesigur. 2. v. suspect. 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală… … Dicționar Român
explicit — EXPLICÍT, Ă, expliciţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; desluşit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcţie matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conţine numai variabile independente. – Din fr. explicite, lat.… … Dicționar Român
indubitabil — INDUBITÁBIL, Ă, indubitabili, e, adj. (livr.) Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis. Trimis de laurap, 15.05.2003. Sursa: DEX 98 INDUBITÁBIL adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil,… … Dicționar Român
necredinţă — NECREDÍNŢĂ, necredinţe, s.f. 1. Comportare necinstită, înşelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credinţă religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericeşti; credinţă greşită, erezie. – Ne + credinţă. Trimis de… … Dicționar Român
nesiguranţă — NESIGURÁNŢĂ s.f. 1. Stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranţă; incertitudine, îndoială; p. ext. lucru, situaţii nesigure, îndoielnice, supuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Şovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext.… … Dicționar Român
