credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care … Dicționar Român
infidelitate — INFIDELITÁTE, (2) infidelităţi, s.f. 1. Lipsă de fidelitate, de credinţă; nestatornicie în sentimente, nefidelitate; spec. încălcare a credinţei conjugale. 2. (concr.) Faptă care dovedeşte nestatornicia în dragoste. 3. Inexactitate, neadevăr. –… … Dicționar Român
relaps — RELÁPS adj., s.n. (Liv.) (Persoană) recăzută în erezie, în necredinţă. [< fr. relaps, cf. lat. relapsus]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN RELÁPS, Ă adj., s. m. f. (cel) recăzut în … Dicționar Român
adulter — ADULTÉR, Ă, adulteri, e, adj., s.n. 1. adj. (Despre soţi) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. s.n. Infracţiune care constă în încălcarea fidelităţii conjugale de către unul dintre soţi. – Din fr. adultère, lat. adulterum. Trimis de ana… … Dicționar Român
ateism — ATEÍSM s.n. Negare a existenţei lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi; concepţie care se bazează pe această negare. – Din fr. athéisme. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ateism ≠ deism Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
eres — ERÉS, eresuri, s.n. Credinţă în forţe miraculoase, supranaturale; concepţie falsă (transformată în deprindere); prejudecată, superstiţie, eroare. ♦ fig. Ceea ce se abate de la concepţiile comune (ale unei societăţi); p. ext. rătăcire, păcat. –… … Dicționar Român
erezie — EREZÍE, erezii, s.f. 1. Doctrină sau credinţă religioasă care ia naştere în sânul unei biserici, abătându se de la dogmele consacrate şi care este condamnată de biserica respectivă. 2. fig. greşeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat.… … Dicționar Român
nerespectare — NERESPECTÁRE s.f. v. NECREDINŢĂ (2). Lipsă de credinţă religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericeşti; credinţă greşită, erezie. [DEX 98] Trimis de gall, 13.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
preacurvie — PREACURVÍE s. v. adulter, corupţie, crailâc, decadenţă, decădere, depravare, desfrînare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, infidelitate, înşelăciune, necredinţă, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare,… … Dicționar Român
trădare — TRĂDÁRE, trădări, s.f. Acţiunea de a (se) trăda şi rezultatul ei; infracţiune, faptă reprobabilă comisă de cel care trădează. – v. trăda. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TRĂDÁRE s. 1. vânzare, (înv.) prodiţie, prodosie. (trădare de… … Dicționar Român
