- erezie
- EREZÍE, erezii, s.f. 1. Doctrină sau credinţă religioasă care ia naştere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate şi care este condamnată de biserica respectivă. 2. fig. greşeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat. haeresis.Trimis de Felicia, 12.06.2004. Sursa: DEX '98EREZÍE s. (bis.) eres, (rar) necredinţă, (înv.) minciună. (A comite o erezie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeerezíe s. f., art. erezía, g.-d. art. erezíei; pl. erezíi, art. erezíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEREZÍ//E ereziei f. 1) Doctrină sau credinţă religioasă născută ca opoziţie în sânul bisericii şi persecutată de aceasta. 2) fig. Neconcordanţă dintre percepţie şi realitate; viziune greşită. [G.-D. ereziei] /<fr. hérésie, lat. haeresisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEREZÍE s.f. 1. Doctrină contrară dogmelor religiei (mai ales religiei creştine catolice) care este condamnată de biserică. 2. (fig.) Rătăcire, abatere, greşeală, eroare. [gen. -iei. / cf. fr. héresie, it. eresia, gr. hairesis – alegere].Trimis de LauraGellner, 09.06.2006. Sursa: DNEREZÍE s. f. 1. concepţie, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esenţiale ale unei doctrine oficiale. 2. (fig.) rătăcire, abatere, greşeală, eroare. (< fr. hérésie, lat. haeresis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.