eres

ERÉS, eresuri, s.n. Credinţă în forţe miraculoase, supranaturale; concepţie falsă (transformată în deprindere); prejudecată, superstiţie, eroare. ♦ fig. Ceea ce se abate de la concepţiile comune (ale unei societăţi); p. ext. rătăcire, păcat. – Din sl. eresĩ.

Trimis de viomih, 23.10.2007. Sursa: DEX '98



ERÉS s. (bis.) erezie, (rar) necredinţă, (înv.) minciună. (A comite un eres.)

Trimis de siveco, 23.10.2007. Sursa: Sinonime



ERÉS s. v. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, prejudecată, superstiţie, vină, vinovăţie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



erés s. n., pl. erésuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



erés (erésuri), s.n. – Erezie, greşeală. – var. (înv.) eresă, ires. gr. αιρεσις (sec. XVII; cf. Iordan, Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie, s.f., din fr. hérésie. – Der. ereziarh, s.m. (autor al unei erezii); eretic (var. înv. iritic), adj. (adept al unei erezii); irează, s.f. (monstru, grozăvie), pentru a cărui der. cf. Scriban, Arhiva, 1921, 73.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER