- erete
- ERÉTE, ereţi, s.m. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt şi foarte încovoiat şi cu câte un disc de pene pe părţile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. – et. nec.Trimis de viomih, 20.05.2004. Sursa: DEX '98ERÉTE s. (ornit.) 1. (Circus) (reg.) gaie, (Olt. şi Transilv.) uligaie. 2. v. uliu. 3. (Astur palumba-rius) uliu, (reg.) cobăţ, găinar, hărău, porumbar. 4. (Falco subbuteo subbuteo) (reg.) şoim de vară, şoimul ciocârliilor, şoimul rândunelelor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeeréte s. m., pl. eréţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficERÉ//TE ereteţi m. Pasăre sedentară răpitoare de talie medie, cu cioc scurt şi coroiat, cu gheare lungi şi aripi late; uliu. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXeréte (eréţi), s.m. – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – var. harete, (înv.) hăreţ, herete, harete, hereu, hărău. Probabil de la arete "berbec de prăsilă", datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puţin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. După DAR, din mag. harács "varietate de vultur").Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.