- uliu
- ÚLIU, ulii, s.m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari şi puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări şi mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ♢ Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÚLIU s. 1. (ornit.; Accipiter) erete, (reg.) gaie, hârău. 2. (ornit.; Accipiter nisus) coroi, păsărar, ulieş, ulişor, uliuţ. 3. (ornit.; Astur palumbarius) erete, (reg.) cobaţ, găinar, hârău, porumbar. 4. (ornit.) uliu-de-trestie (Cireus aeruginosus) = (reg.) şorecar. 5. uliul-şi-porumbeii = cloşca-cu-pui, puia-gaia, (reg.) puişorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit uliu.)Trimis de siveco, 14.12.2007. Sursa: Sinonimeúliu s. m. [-liu pron. -liu], art. úliul; pl. úlii, art. úliii (sil. -li-ii)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÚLI//U uliui m. Pasăre sedentară răpitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late şi scurte, rotunjite şi cu coadă lungă; erete; coroi. /< ung. ölyüTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXúliu (-ii), s.m. – Şoim, coroi, vindereu (Astur palumbarius, Accipiter nisus, Buteo vulgaris, Archibuteo lagopus, Circus aeruginosus, C. cyaneus). – var. uli, uleu. Mag. ölyü (Cihac, II, 536; Gáldi, Dict., 186). Se foloseşte, în forme mai mult sau mai puţin diferite, pentru una sau alta dintre aceste specii; ulieş, s.m.; uliga(n)ie, s.f.; uligan, s.m.; uliuţ, s.m.Trimis de blaurb, 14.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.