- gaie
- GÁIE, găi, s.f. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice şi cu coada bifurcată (Milvus). ♢ expr. Se ţine gaie după (sau de) cineva, se zice despre o persoană de care nu poţi scăpa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) păţit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [pr.: pu-ia-ga-ia]. – et. nec.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GÁIE s. 1. (ornit.; Milvus) (reg.) cailă, puhoier, şorecar, şorliţă, şurlicar, uligan, (prin Munt. şi Olt.) şurligaie. 2. (art.) cloşca (art.), (Olt.) de-a cloaţa. (Jocul de copii numit gaie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeGÁIE s. v. cucă, erete, uliu.Trimis de siveco, 01.04.2009. Sursa: Sinonimegáie s. f. (sil. ga-ie), art. gáia, g.-d. art. găii; pl. găiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficiárba-găii s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficúnghia-găii (bot) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÁIE găi f. Pasăre migratoare răpitoare, de talie medie, cu cioc puternic, încovoiat, având coadă lungă, bifurcată, şi penaj brun-închis; şorliţă. ♢ A-l lua (pe cineva) gaia a nimeri într-o situaţie neplăcută; a o păţi. De-a puia-gaia (sau de-a baba-gaia) v. BABĂ. A se ţine gaie după cineva a deranja în permanenţă pe cineva. [Sil. ga-ie] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgáie (gắi), s.f. – Pasăre răpitoare, uliu (Milvus regalis, Milvus ater). – var. caie, (înv.) gaică. Mr. gaie "cioară". Creaţie expresivă pe baza lui ga, care exprimă croncănitul acestei păsări. Coincidenţa cu lat. gaia "cioară" este întîmplătoare; rezultatul rom. nu corespunde nici semantic nici fonetic; pe de altă parte, semnificaţia din rom. arată că nu trebuie plecat de la un cuvînt care să se refere la specie, ci la vreo caracteristică în comun mai multor păsări. Totuşi, lat. este considerată drept etimon al cuvîntului rom. de Puşcariu 693; Candrea-Dens.,708; REW 3640; Pascu, II, 241 şi DAR; Pascu, Beiträge,17, preferă să plece de la lat. gavia. var. caie poate să fi suferit influenţa sb. kanja "uliu" (Berneker 483). Der. gaiţă, s.f. (cioară, Garrulus glandarius; Alunar, Nucifraga caryocatactes; uliu; persoană gureşă), probabil prin încrucişare cu galiţă (după Cihac, II, 112; Şeineanu, Semasiol., 162; REW 3640 şi DAR, ar fi vorba de un der. direct din sl., dar pierderea lui l nu este clară).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.