indubitabil

indubitabil
INDUBITÁBIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. (livr.) Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.
Trimis de laurap, 15.05.2003. Sursa: DEX '98

INDUBITÁBIL adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit.
Trimis de siveco, 19.09.2007. Sursa: Sinonime

indubitábil adj. m., pl. indubitábili; f. sg. indubitábilă, pl. indubitábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INDUBITÁBIL indubitabilă (indubitabili, indubitabile) Care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit; cert; sigur; incontestabil; neîndoielnic. /<fr. indubitable, lat. indubitabilis
Trimis de siveco, 30.05.2008. Sursa: NODEX

INDUBITÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Neîndoios, cert, sigur. [cf. fr. indubitable, lat. indubitabilis].
Trimis de LauraGellner, 30.05.2008. Sursa: DN

INDUBITÁBIL, -Ă adj. fără dubiu, neîndoios, cert, sigur. (< fr. indubitable, lat. indubitabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • indubitábil — adj. m., pl. indubitábili; f. sg. indubitábilã, pl. indubitábile …   Romanian orthography

  • indubitabilitate — INDUBITABILITÁTE s. f. caracter indubitabil. (< indubitabil + itate) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • categoric — CATEGÓRIC, Ă, categorici, ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiţii sau alternative; precis, hotărât; necondiţionat. ♦ Clar, limpede. ♢ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relaţie sigură, necondiţionată, între un obiect şi o… …   Dicționar Român

  • dubiu — DÚBIU, dubii, s.n. Îndoială, nesiguranţă, lipsă de încredere (faţă de cineva sau ceva). – Din lat. dubium. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dubiu ≠ certitudine, siguranţă Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DÚBIU s.… …   Dicționar Român

  • incontestabil — INCONTESTÁBIL, Ă, incontestabili, e, adj. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuţie, indiscutabil. – Din fr. incontestable. Trimis… …   Dicționar Român

  • sigur — SÍGUR, Ă, (I) siguri, e, adj., (II) adv. I. adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. 2. Convins, încredinţat. ♢ expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva) …   Dicționar Român

  • indubitability — noun the quality of being beyond question or dispute or doubt • Syn: ↑indisputability, ↑unquestionability, ↑unquestionableness • Derivationally related forms: ↑unquestionable (for: ↑unquestionableness), ↑ …   Useful english dictionary

  • indubitableness — noun see indubitable I * * * indūbitabilˈity or indūˈbitableness noun • • • Main Entry: ↑indubitable …   Useful english dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”