oscilaţie

oscilaţie
OSCILÁŢIE, oscilaţii, s.f. 1. Mişcare periodică alternativă şi simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziţie a sa; vibraţie, pendulare, oscilare. 2. Variaţie periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoţită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. fig. Nehotărâre, şovăială; fluctuaţie. – Din fr. oscillation.
Trimis de oprocopiuc, 13.05.2004. Sursa: DEX '98

OSCILÁŢIE s. 1. v. balansare. 2. v. vibraţie. 3. v. fluc-tuaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

OSCILÁŢIE s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuaţie, instabilitate, îndoială, nehotărâre, pregetare, schimbare, şovăială, şovăire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

osciláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. osciláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. osciláţiei; pl. osciláţii, art. osciláţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OSCILÁŢI//E oscilaţiei f. 1) v. A OSCILA. 2) Variaţie periodică în timp a unei mărimi fizice, susţinute de transformarea unei energii dintr-o formă în alta. 3) Variaţie alternativă şi iregulară a unei mărimi. oscilaţiea tensiunii arteriale. 4) fig. Lipsă de constanţă (în opinii sau în comportament). oscilaţiei de conduită. [G.-D. oscilaţiei] /<fr. oscillation
Trimis de siveco, 20.01.2008. Sursa: NODEX

OSCILÁŢIE s.f. 1. Mişcare alternativă periodică a unui corp faţă de o poziţie de echilibru. 2. Variaţie periodică în timp a valorilor unei mărimi fizice. 3. (fig.) Şovăială, nehotărâre; fluctuaţie. [gen. -iei, var. oscilaţiune s.f. / cf. fr. oscillation, lat. oscillatio].
Trimis de LauraGellner, 30.06.2005. Sursa: DN

OSCILÁŢIE s. f. 1. mişcare periodică alternativă a unui corp faţă de o poziţie de echilibru. 2. variaţie periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic. 3. (fig.) şovăială, ezitare; fluctuaţie. (< fr. oscillation, lat. oscillatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • osciláţie — s. f. (sil. ţi e), art. osciláţia (sil. ţi a), g. d. art. osciláţiei; pl. osciláţii, art. osciláţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • fluctuaţie — FLUCTUÁŢIE, fluctuaţii, s.f. Abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară faţă de o anumită stare; fluctuare. ♦ Schimbare neîntreruptă, oscilaţie, mutare dintr un loc în altul. [pr.: tu a ] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio. Trimis de… …   Dicționar Român

  • balans — BALÁNS, balansuri, s.n. 1. Mişcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obţinerea reproducerii fidele a culorilor.… …   Dicționar Român

  • nutaţie — NUTÁŢIE, nutaţii, s.f. 1. Mişcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracţia variabilă pe care o exercită Soarele şi Luna asupra ecuatorului. 2. (fiz.) Una dintre cele trei componente ale mişcării unui corp rigid… …   Dicționar Român

  • autooscilaţie — autoosciláţie s. f. (sil. a u ) → oscilaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  AUTOOSCILÁŢIE s.f. Oscilaţie a unui sistem fizic obţinută prin acţiunea unei forţe exterioare aperiodice. [cf. fr. autooscillation]. Trimis de …   Dicționar Român

  • libraţie — LIBRÁŢIE, libraţii, s.f. (astron.) Mişcare aparentă, de uşoară balansare a lunii faţă de poziţia sa mijlocie, care permite observarea de pe pământ a ceva mai mult de jumătate din suprafaţa lunară. – Din fr. libration. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • pendul — PENDÚL, pendule, s.n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziţia de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau… …   Dicționar Român

  • vibraţie — VIBRÁŢIE, vibraţii, s.f. 1. Mişcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziţii de echilibru, cu frecvenţă relativ înaltă; oscilaţie. 2. Vibrare (2). 3. fig. Emoţie puternică, înfiorare,… …   Dicționar Român

  • acord — ACÓRD, acorduri, s.n. 1. Înţelegere, învoială, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu… …   Dicționar Român

  • armonic — ARMÓNIC, Ă, armonici, ce, adj., s.f. 1. adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. s.f. (fiz.) Vibraţie care însoţeşte vibraţia fundamentală de acelaşi tip şi care se produce cu o frecvenţă egală cu un multiplu întreg al frecvenţei vibraţiei… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”