vibraţie

vibraţie
VIBRÁŢIE, vibraţii, s.f. 1. Mişcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziţii de echilibru, cu frecvenţă relativ înaltă; oscilaţie. 2. Vibrare (2). 3. fig. Emoţie puternică, înfiorare, freamăt. [var.: vibraţiúne s.f.] – Din fr. vibration, lat. vibratio, -onis.
Trimis de oprocopiuc, 18.02.2009. Sursa: DEX '98

VIBRÁŢIE s. 1. (fiz.) v. vibrare. (vibraţie unui mediu elastic.) 2. vibrare, zbârnâit. (vibraţie coardei unui instrument muzical.) 3. trepidaţie. (vibraţie a unui sistem tehnic elastic.) 4. v. tremur.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vibráţie s. f. (sil. -bra-ţi-e), art. vibráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. vibráţiei; pl. vibráţii, art. vibráţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VIBRÁŢI//E vibraţiei f. Mişcare periodică alternativă, de o amplitudine mică şi de o frecvenţă relativ înaltă. [G.-D. vibraţiei; Sil. vi-bra-ţi-e] /<fr. vibration
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VIBRÁŢIE s.f. 1. (fiz.) Mişcare periodică a unui corp faţă de o poziţie de echilibru; oscilaţie. ♦ Sunet prelung care ia naştere la lovirea puternică a unui metal. 2. Vibrare. ♦ (fig.) Emoţie puternică. [gen. -iei, var. vibraţiune s.f. / cf. fr. vibration, lat. vibratio].
Trimis de LauraGellner, 13.02.2006. Sursa: DN

VIBRÁŢIE s. f. 1. (fiz.) mişcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu elastic de o parte şi de alta a unei poziţii de echilibru, cu o frecvenţă relativ înaltă; vibrare, oscilaţie. 2. (fig.) emoţie puternică. (< fr. vibration, lat. vibratio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • vibráţie — s. f. (sil. bra ţi e), art. vibráţia (sil. ţi a), g. d. art. vibráţiei; pl. vibráţii, art. vibráţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • vibrare — VIBRÁRE, vibrări, s.f. 1. Acţiunea de a vibra şi rezultatul ei. 2. Operaţie de îndesare a materialelor granulare sau păstoase de construcţie cu ajutorul vibratorului; vibraţie. – v. vibra. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • tremur — TRÉMUR, tremure, s.n. 1. Mişcare involuntară, rapidă a corpului sau a unei părţi a corpului, provocată de frig, de frică, de o boală etc., tremurătură, tremurat1, tremurici. 2. Mişcare, clătinare, zguduitură uşoară şi repetată a unei plante, a… …   Dicționar Român

  • mandolină — MANDOLÍNĂ, mandoline, s.f. Instrument muzical alcătuit dintr o cutie de rezonanţă boltită şi din patru coarde metalice duble, care se pun în vibraţie prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. cf. it. m a n d o l …   Dicționar Român

  • trepidaţie — TREPIDÁŢIE, trepidaţii, s.f. Mişcare vibratorie continuă, în general în direcţie verticală, cu amplitudine mică şi cu frecvenţă mare, a unui sistem tehnic (maşină, vehicul etc.) în cursul funcţionării lui. ♦ fig. Agitaţie, neastâmpăr. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • antirezonanţă — ANTIREZONÁNŢĂ, antirezonţe, s.f. (fiz.) Stare de vibraţie opusă rezonanţei. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance. Trimis de ana zecheru, 26.02.2004. Sursa: DEX 98  antirezonánţă s. f. → rezonanţă Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • bufeting — BUFÉTING s.n. (Av.) Vibraţie neregulată care rezultă dintr o scurgere nestaţionară a aparatului. [< engl., fr. buffeting < engl. buffet – a lovi, a pălmui]. Trimis de LauraGellner, 23.11.2004. Sursa: DN  BUFETING BÁFTING/ s. n. vibraţie… …   Dicționar Român

  • harfă — HÁRFĂ, harfe, s.f. v. harpă. Trimis de gall, 13.04.2008. Sursa: DEX 98  hárfă v. harpă Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  HÁRFĂ s.f. v. harpă. T …   Dicționar Român

  • harpă — HÁRPĂ, harpe, s.f. Instrument muzical format dintr o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime şi ca acordaj (dispuse într o cutie de rezonanţă şi o consolă) şi care sunt puse în vibraţie prin ciupire cu degetele de… …   Dicționar Român

  • infrasunet — INFRASÚNET, infrasunete, s.n. Vibraţie mecanică a unui mediu nepercepută de urechea omului (ci numai cu ajutorul simţului tactil), care se propagă sub formă de unde, ca şi sunetele, dar având o frecvenţă mai mică decât a acestora. – Infra +sunet… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”