- mandolină
- MANDOLÍNĂ, mandoline, s.f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă boltită şi din patru coarde metalice duble, care se pun în vibraţie prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. cf. it. m a n d o l i n a, germ. M a n d o l i n e.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98mandolínă s. f., g.-d. art. mandolínei; pl. mandolíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMANDOLÍN//Ă mandolinăe f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanţă boltită şi coarde metalice duble, care produc sunete prin atingerea lor cu o pană sau cu degetele. /<fr. mandoline, it. mandolinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMANDOLÍNĂ s.f. Instrument muzical cu coarde duble de metal, care sunt puse în vibraţie cu degetele sau cu o pană. [cf. fr. mandoline, it. mandolina].Trimis de LauraGellner, 20.10.2006. Sursa: DNMANDOLÍNĂ s. f. instrument muzical din familia lăutei, cu cutia de rezonanţă foarte boltită şi corzi duble de metal, puse în vibraţie cu un plectru. (< fr. mandoline, it. mandolina)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmandolínă (mandolíne), s.f. – Instrument muzical. – mr. mandolina. fr. mandoline, it. mandolina. – Der. mandolinist, s.m. (cîntăreţ la mandolină; dandi; crai, donjuan).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.