- harpă
- HÁRPĂ, harpe, s.f. Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime şi ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanţă şi o consolă) şi care sunt puse în vibraţie prin ciupire cu degetele de la ambele mâini. [var.: hárfă, árpă, árfă s.f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe.Trimis de gall, 17.04.2009. Sursa: DEX '98HÁRPĂ s. (muz.) (înv.) cinghie. (Cântă la harpă.)Trimis de siveco, 20.11.2007. Sursa: Sinonimehárpă/hárfă s. f., g.-d. art. hárpei/hárfei; pl. hárpe/hárfeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHÁRP//Ă harpăe f. Instrument muzical cu coarde (de lungimi diferite) fixate într-o ramă triunghiulară. [G.-D. harpei; var. harfă] /<fr. harpe, germ. HarfeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHÁRPĂ s.f. Instrument muzical de formă triunghiulară, cu coarde inegale ca lungime, puse în vibraţie cu degetele ambelor mâini. [pl. -pe, var. harfă s.f. / < fr. harpe, cf. germ. Harfe].Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.