antirezonanţă

ANTIREZONÁNŢĂ, antirezonţe, s.f. (fiz.) Stare de vibraţie opusă rezonanţei. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.

Trimis de ana_zecheru, 26.02.2004. Sursa: DEX '98



antirezonánţă s. f. → rezonanţă

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



ANTIREZONÁNŢĂ s.f. Fenomen de radiere minimă a curentului într-un circuit, tensiunea de intrare menţinându-se constantă. [< fr. antirésonance].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ANTIREZONÁNŢĂ s. f. stare de vibraţie opusă rezonanţei. (< fr. antirésonance, engl. antiresonance)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN