pendul

pendul
PENDÚL, pendule, s.n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziţia de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument. 2. Ceas de perete a cărui mişcare este reglată de un pendul (1). [var.: pendúlă s.f.] – Din fr. pendule, lat. pendulus.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PENDÚL s. pendul compus = pendul fizic; pendul fizic v. pendul compus; pendul matematic = pendul simplu; pendul simplu v. pendul matematic.
Trimis de siveco, 12.08.2007. Sursa: Sinonime

pendúl (dispozitiv care oscilează) s. n., pl. pendúle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PENDÚL pendule n. 1) Corp solid suspendat care, sub acţiunea unei forţe, poate oscila în jurul unui punct sau al unei axe fixate. 2) Dispozitiv care, oscilând, reglează funcţionarea unui mecanism. /<fr. pendule, lat. pendulus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PENDÚL s.n. 1. Corp solid, greu, care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziţia sa de echilibru stabil; (p. ext.) dispozitiv sau piesă a unui mecanism care prin oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument. 2. Tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. 3. Pendulă. [pl. -le, -luri. / < fr. pendule, cf. lat. pendulus].
Trimis de LauraGellner, 15.07.2005. Sursa: DN

PENDÚL s. n. 1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument. 2. element de rezemare cu două articulaţii, folosit la poduri. 3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. (< fr. pendule, lat. pendulus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • pendul — pȇndul m DEFINICIJA reg. 1. klatno (npr. zidnog sata), usp. pendl 2. jedna od naprava na principu klatna što se upotrebljavaju u radiesteziji ETIMOLOGIJA nlat. pendulum ← lat. pendulus: viseći ≃ pendēre: visjeti …   Hrvatski jezični portal

  • Pendul, das — Das Pếndul, des s, plur. ut nom. sing. aus dem Latein. Pendulum, in der Mechanik, ein schwerer Körper, welcher so aufgehänget worden, daß er an dem einen Ende um einen festen Punct beweglich ist, und sich wechselsweise hin und her bewegen, d.i.… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • pèndul — pèn|dul Mot Pla Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • pendúl — s. n., pl. pendúle …   Romanian orthography

  • Pendul — pendolo …   Mini Vocabolario milanese italiano

  • pendul — pen|dul sb., et, er, erne …   Dansk ordbog

  • balistic — BALÍSTIC, Ă, balistici, ce, adj., s.f. 1. adj. Privitor la mişcarea proiectilelor în spaţiu. ♢ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care… …   Dicționar Român

  • pendular — PENDULÁR, Ă, pendulari, e, adj. Care are o mişcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. ar. cf. fr. p e n d u l a i r e. Trimis de valeriu, 03.02.2004.… …   Dicționar Român

  • pendulă — PENDÚLĂ s.f. v. pendul. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PENDÚLĂ s. (înv., în Mold.) ornic. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  pendúlă (ceas) s. f., g. d. art. pendúlei; pl. pendúle …   Dicționar Român

  • pendula — PENDULÁ, pendulez, vb. I. intranz. (Despre pendule) A face mişcări oscilatorii (lente) de o parte şi de alta a poziţiei de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mişcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”