pendula

PENDULÁ, pendulez, vb. I. intranz. (Despre pendule) A face mişcări oscilatorii (lente) de o parte şi de alta a poziţiei de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mişcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) a se legăna, a se mişca alternativ într-o parte şi alta. ♦ fig. (Despre oameni) A trece uşor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.

Trimis de RACAI, 19.09.2007. Sursa: DEX '98



PENDULÁ vb. v. balansa.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pendulá vb., ind. prez. 1 sg. penduléz, 3 sg. şi pl. penduleáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PENDUL//Á pendulaéz intranz. 1) (mai ales despre obiecte în mişcare) A se mişca alternativ dintr-o parte în alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a şovăi, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PENDULÁ vb. I. intr. A avea mişcări oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (fig.) A fi nehotărât. [cf. it. pendolare].

Trimis de LauraGellner, 23.01.2007. Sursa: DN



PENDULÁ vb. intr. a avea mişcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziţia de echilibru. ♢ (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii. ♢ (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< it. pendolare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN