- armonic
- ARMÓNIC, -Ă, armonici, -ce, adj., s.f. 1. adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. s.f. (fiz.) Vibraţie care însoţeşte vibraţia fundamentală de acelaşi tip şi care se produce cu o frecvenţă egală cu un multiplu întreg al frecvenţei vibraţiei fundamentale. – Din fr. harmonique, lat. harmonicus.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ARMÓNIC adj. (mat., fiz.) sinusoidal. (Mărime periodică armonic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimearmónic adj. m., pl. armónici; f. sg. armónică; pl. armóniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARMÓNI//C armoniccă (armonicci, armonicce) Care ţine de armonie; propriu armoniei. /<fr. harmonique, lat. harmonicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARMÓNIC, -Ă adj. Armonios. // s.f.pl. Sunete accesorii a căror frecvenţă reprezintă un multiplu al numărului de vibraţii pe secundă ale sunetului fundamental. [cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus].Trimis de LauraGellner, 14.07.2006. Sursa: DNARMÓNIC, -Ă adj. bazat pe principiile armoniei; armonios. o sunete če (şi s. f.) = sunete de diferite înălţimi, a căror frecvenţă reprezintă un multiplu întreg al unei frecvenţe fundamentale; oscilaţie armonică = oscilaţie a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune armonică = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în acelaşi raport. (< fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.