balans — BALÁNS, balansuri, s.n. 1. Mişcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obţinerea reproducerii fidele a culorilor.… … Dicționar Român
balansare — BALANSÁRE, balansări, s.f. Acţiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare. – v. balansa. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BALANSÁRE s. balans, clătinare, legănare, oscilare, oscilaţie, pendulare. Trimis de siveco, 05.08.2004 … Dicționar Român
pendular — PENDULÁR, Ă, pendulari, e, adj. Care are o mişcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. ar. cf. fr. p e n d u l a i r e. Trimis de valeriu, 03.02.2004.… … Dicționar Român
oscilare — OSCILÁRE, oscilări, s.f. Acţiunea de a oscila şi rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ fig. Şovăială, ezitare; fluctuaţie. – v. oscila. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSCILÁRE s. 1. v. balansare. 2. v.… … Dicționar Român
oscilaţie — OSCILÁŢIE, oscilaţii, s.f. 1. Mişcare periodică alternativă şi simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziţie a sa; vibraţie, pendulare, oscilare. 2. Variaţie periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic,… … Dicționar Român
spânzura — SPÂNZURÁ, spấnzur, vb. I. 1. tranz. A omorî, a executa pe cineva (în urma unei condamnări) prin strangulare, cu ajutorul spânzurătorii (2). ♢ expr. (absol.) A tăia şi a spânzura, se spune despre o persoană care abuzează în mod nelimitat de… … Dicționar Român
