balans — BALÁNS, balansuri, s.n. 1. Mişcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obţinerea reproducerii fidele a culorilor.… … Dicționar Român
libraţie — LIBRÁŢIE, libraţii, s.f. (astron.) Mişcare aparentă, de uşoară balansare a lunii faţă de poziţia sa mijlocie, care permite observarea de pe pământ a ceva mai mult de jumătate din suprafaţa lunară. – Din fr. libration. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
legănare — LEGĂNÁRE, legănări, s.f. Acţiunea de a (se) legăna şi rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură. – v. legăna. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEGĂNÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. bălăbănire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
oscilare — OSCILÁRE, oscilări, s.f. Acţiunea de a oscila şi rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ fig. Şovăială, ezitare; fluctuaţie. – v. oscila. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSCILÁRE s. 1. v. balansare. 2. v.… … Dicționar Român
basculare — BASCULÁRE, basculări, s.f. Acţiunea de a bascula. – v. bascula. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 basculáre s. f., g. d. art. basculării; pl. basculări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BASCULÁRE … Dicționar Român
clătinare — CLĂTINÁRE, clătinări, s.f. Acţiunea de a (se) clătina; clătinat. – v. clătina. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CLĂTINÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. bălăbănire. 3. v. cutremurătură. 4. v. hurducătură. 5 … Dicționar Român
contrabalansare — CONTRABALANSÁRE, contrabalansări, s.f. Acţiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. – v. contrabalansa. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONTRABALANSÁRE s. v. echilibrare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
moţ — MOŢ1, moţuri, s.n. 1. Şuviţă de păr (mai lung şi mai des) din frunte sau din creştetul capului (la oameni şi la animale). ♢ expr. (fam.) (A fi) cu moţ (în frunte) sau mai cu moţ = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A… … Dicționar Român
nutaţie — NUTÁŢIE, nutaţii, s.f. 1. Mişcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracţia variabilă pe care o exercită Soarele şi Luna asupra ecuatorului. 2. (fiz.) Una dintre cele trei componente ale mişcării unui corp rigid… … Dicționar Român
oscilaţie — OSCILÁŢIE, oscilaţii, s.f. 1. Mişcare periodică alternativă şi simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziţie a sa; vibraţie, pendulare, oscilare. 2. Variaţie periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic,… … Dicționar Român
