Dicționar Român. 2013.
balans — BALÁNS, balansuri, s.n. 1. Mişcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obţinerea reproducerii fidele a culorilor.… … Dicționar Român
balansare — BALANSÁRE, balansări, s.f. Acţiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare. – v. balansa. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BALANSÁRE s. balans, clătinare, legănare, oscilare, oscilaţie, pendulare. Trimis de siveco, 05.08.2004 … Dicționar Român
alint — ALÍNT, alinturi, s.n. (Poetic) 1. Alintare. 2. (Rar) Mişcare graţioasă, legănare uşoară. ♦ Răsfăţ, răzgâială. – Din alinta (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ALÍNT s. alintare, dezmierdare, mângâiere. Trimis de … Dicționar Român
balansa — BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca când într o parte, când într alta; a (se) legăna, a (se) hâţâna, a pendula. 2. tranz. A face egale, a echilibra părţile unei balanţe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer. Trimis de… … Dicționar Român
bălăbănire — BĂLĂBĂNÍRE s. clătinare, legănare. (bălăbănire picioarelor.) Trimis de siveco, 09.04.2005. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
fâţ — interj. Cuvânt care imită o mişcare (continuă). – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 fâţ/fâţa interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic FÂŢ interj. pop. (se foloseşte, de obicei repetat,… … Dicționar Român
leagăn — LEÁGĂN, leagăne, s.n. 1. Pat mic de lemn sau de nuiele împletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. ♢ Cântec de leagăn = cântec cu care se adorm copiii. ♢ expr. Din leagăn = din fragedă copilărie; de la început. 2. fig. Loc de origine,… … Dicționar Român
legănătură — LEGĂNĂTÚRĂ, legănături, s.f. (Rar) Legănare. – Legăna + suf. ătură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 legănătúră s. f., g. d. art. legănătúrii; pl. legănătúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
oscilare — OSCILÁRE, oscilări, s.f. Acţiunea de a oscila şi rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ fig. Şovăială, ezitare; fluctuaţie. – v. oscila. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSCILÁRE s. 1. v. balansare. 2. v.… … Dicționar Român
pendulare — PENDULÁRE, pendulări, s.f. Acţiunea de a pendula şi rezultatul ei; oscilaţie a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul faţă de poziţia de echilibru; legănare. ♦ Variaţie lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori… … Dicționar Român
