- legăna
- LEGĂNÁ, leágăn, vb. I. 1. tranz. A mişca lin într-o parte şi în alta un copil (cu leagănul sau cu braţele) pentru a-l adormi. ♦ refl. fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranţe deşarte. 2. tranz. şi refl. A (se) mişca într-o parte şi în alta; a (se) clătina, a (se) balansa. ♦ refl. A se da în leagăn (4). 3. refl. (Despre oameni) A mişca ritmic (în mers, în pas de dans etc.). – Probabil lat. *liginare (< ligare "a lega").Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LEGĂNÁ vb. 1. (reg.) a sălta, (Transilv.) a ţuţula. (A legăna un copil mic pentru a-l adormi.) 2. (reg.) a (se) dăina, a (se) hinta, a (se) huţuţa, (prin Munt. şi Transilv.) a (se) scârciumi. (Se legăna în grădină.) 3. (Transilv.) a ţuţula. (Îi legăna în scrân-ciob.) 4. v. balansa. 5. v. bălăbăni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLEGĂNÁ vb. v. codi, ezita, pregeta, şovăi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelegăná vb., ind. prez. 1 sg. leágăn/légăn, 2 sg. légeni, 3 sg. şi pl. leágănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. légeneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA LEGĂNÁ légăn tranz. 1) (copii) A mişca lin, într-o direcţie şi în alta (pe braţe sau în leagăn) pentru a linişti sau a adormi. 2) A face să se legene; a balansa. /<lat. liginareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE LEGĂNÁ mă légăn intranz. 1) A se mişca uşor dintr-o parte în alta; a se cumpăni; a se agita; a se clătina; a se cutremura. 2) (despre persoane) A se mişca ritmic, plecându-se puţin (în timpul mersului sau al dansului). 3) A se da în leagăn. 4) fig. (despre persoane) A-şi face iluzii; a fi pradă unor vise sau unor promisiuni deşarte; a se iluziona. /<lat. liginareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.