legãmấnt — s. n., pl. legãmínte … Romanian orthography
legătură — LEGĂTÚRĂ, legături, s.f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt; joncţiune. ♦ spec. Mod de împletire a firelor de urzeală … Dicționar Român
parolă — PARÓLĂ, parole, s.f. 1. Cuvânt convenţional secret sau formulă convenţională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificaţi de alţi militari care cunosc consemnul. ♢ expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau… … Dicționar Român
Grigore Vieru — Pour les articles homonymes, voir Vieru. Grigore Vieru, né le 14 février 1935, dans le village de Pererita (Raion de Briceni) en Moldavie et mort le 18 janvier 2009 à Chisinau, est un poète, écrivain, pédagogue, parolier et journaliste moldave de … Wikipédia en Français
angajament — ANGAJAMÉNT, angajamente, s.n. 1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană îşi pune serviciile sale la dispoziţia unei alte persoane sau a unei instituţii şi care… … Dicționar Român
aşezământ — AŞEZĂMẤNT, aşezăminte, s.n. Instituţie creată pentru o activitate de folos obştesc. ♢ Aşezământ cultural (sau de cultură) = instituţie care duce o acţiune organizată de propagare a culturii. – Aşeza + suf. (ă)mânt. Trimis de cata, 25.05.2005.… … Dicționar Român
bacalâm — s. v. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt … Dicționar Român
călugăr — CĂLÚGĂR, călugări, s.m. I. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viaţă religios ascetică şi care trăieşte într o comunitate mănăstirească; monah. II. Instalaţie hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleşteie, lacuri sau bazine … Dicționar Român
călugăriţă — CĂLÚGĂRIŢĂ, călugăriţe, s.f. I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viaţă religios ascetică şi care trăieşte într o comunitate mănăstirească; monahie2. II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde cafenie, cu picioarele din faţă în formă de… … Dicționar Român
