moţ

moţ
MOŢ1, moţuri, s.n. 1. Şuviţă de păr (mai lung şi mai des) din frunte sau din creştetul capului (la oameni şi la animale). ♢ expr. (fam.) (A fi) cu moţ (în frunte) sau mai cu moţ = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A spune lucrurile cu moţ = a exagera, a înflori ceva. Moţ şi el = se spune când cineva intervine (nechemat) într-o discuţie. A lua (pe cineva) de moţ = a trage de păr. ♦ Şuviţă de păr legată cu o panglică; p. ext. panglica cu care se leagă această şuviţă. ♦ (Mai ales la pl., în forma moaţe) Şuviţă de păr răsucită pe un şiret, o hârtie, o cârpă etc. pentru a se încreţi; p. ext. şiret, cârpă, hârtie etc. folosită în acest scop; bigudiu. 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3. Panaş, ciucure confecţionat din diferite materiale, care se atârnă la fes, scufie, căciuliţă etc. 4. Pielea roşie-albăstruie de pe capul curcanului, care atârnă în jos; creastă. ♢ Compus: moţul-curcanului = a) plantă erbacee mare cu flori roşii, roz sau albe în formă de spice care atârnă în jos (Polygonum orientale); b) plantă erbacee cu flori roşii, mici, aşezate în spice lungi, care atârnă ca o coadă (Amaranthus caudatus). 5. Nume dat unor inflorescenţe. 6. (reg.) Plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafaţa apei (Potamogeton perfoliatus). 7. Partea superioară, ascuţită, prelungită sau bulbucată, a unor lucruri; vârf. [pl. şi: moaţe.] – et. nec.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

MOŢ2, MOÁŢĂ, moţi, moaţe, s.m. şi f. Român din Munţii Apuseni; moţogan. – cf. m o ţ1.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MOŢ s. 1. (reg.) moţoc, moţochină, (Transilv., Mold. şi Bucov.) cucui, (prin vestul Transilv.) pup, (prin Transilv. şi Ban.) pupui, (Mold.) ţuluc. (moţ de pene, de păr.) 2. (bot.) moţul-curcanului = a) (Polygonum orientale) = (reg.) creasta-cocoşului, nasul-curcanului; b) (Amaranthus angustifolius) ştir.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Sinonime

MOŢ s. (reg.) moţogan. (moţ din Apuseni.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

MOŢ s. v. inflorescenţă, matcă, matiţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

moţ (persoană) s. m., pl. moţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

moţ (şuviţă de păr, smoc de pene, ciucure, vârf) s. n., pl. móţuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

moţ (fundă în cap, bigudiu rudimentar) s. n., pl. moáţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MOŢ1 móţuri n. 1) Smoc de fire din frunte sau din creştetul capului. ♢ A lua (sau a apuca) de moţ pe cineva a trage de păr pe cineva; a părui. 2) Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3) Pielea roşie de pe capul curcanului care atârnă ca un ciucure. ♢ moţul curcanului plantă erbacee ornamentală cu flori purpurii, grupate în spice lungi. 4) Ciucure confecţionat din diferite materiale, care se atârnă la căciuliţe, bonete, fesuri etc. 5) Parte proeminentă (ascuţită) a unui lucru. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MOŢ2 moáţe n. 1) Tub special (din hârtie sau din metal) în jurul căruia se răsuceşte o şuviţă de păr pentru a o ondula; bigudiu. 2) Şuviţă răsucită în acest fel. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MOŢ3 moţi m. Nume dat românilor din Munţii Apuseni. /cf. moţ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

moţ (moáţe), s.n. – Vîrf, smoc, panaş. – var. (pl.) moţuri. Creaţie expresivă, pusă în legătură cu mot-, ca boţ faţă de bot. Intenţia expresivă pare să fie cea de "obiect care se balansează", cf. moţăi, bîţ, fîţ. I s-a atribuit o origine dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32), sau din sl. motŭ "smoc" (Tiktin; Byck-Graur; după această ipoteză, ţ s-ar explica prin pl. moţi, care nu apare). Der. moţa, vb. (a da formă de vîrf); moţat, adj. (cu moţ; încrezut, fudul); moţoc, s.n. (vîrf, conci, nod de păr); moţochină, s.f. (vîrf; nod; umflătură, tumoare); moţăi, vb. (a da din cap, a mişca din cap; a dormita), a cărui relaţie cu moţ apare evident (Tiktin; Candrea); moţăială, s.f. (dormitare, balansare; toropeală, somnolenţă); moţăilă, s.m. (somnoros); moţăitură, s.f. (picoteală); muţuţui, s.m. (Banat, creştet, vîrf); muţuţuiat, adj. (Banat, clonţos, ţuguiat). – Din rom. provine bg. moc (Capidan, Raporturile, 227). – cf. mot-.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • mot — mot …   Dictionnaire des rimes

  • MOT — M L’unité que le sens commun serait enclin à considérer comme fondamentale au niveau de la parole est pour la linguistique la source d’un certain nombre de critiques fécondes: le mot ne correspond, en effet, que très imparfaitement aux éléments… …   Encyclopédie Universelle

  • mot — MOT. s. m. Parole, terme, diction. Mot François. mot Latin. mot Grec, &c. mot Barbare. vieux mot. mot nouveau. mot ampoullé. mot ambigu. mot à double entente. mot à deux ententes. mot équivoque. mot obscene. ces deux mots sont synonymes. effacer… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • mot — Mot, Dictio, Verbum. {{t=g}}muthéô,{{/t}} idem valet quod loquor. Il signifie aussi le son de la trompe d un Veneur sonné d art et maistrise. Fouillous au 13. chap. Il doibt prendre sa trompe et sonner quatre ou cinq mots le gresle, à fin de les… …   Thresor de la langue françoyse

  • Mot — or MOT may refer to the following: Contents 1 Media 2 Religion 3 Science and technology 4 Organizations 5 …   Wikipedia

  • Mot — ist ein Unterweltsgott der altsyrischen Religion, bezeichnet mit dem gemeinsemitischen Wort mawt/môt Tod . In den mythischen Texten von Ugarit erfährt man Näheres über sein Profil. Er wurde als Todfeind des Gottes Ba al betrachtet. Im sog. Baal… …   Deutsch Wikipedia

  • Mot — Publicación Formato Serializado en El Pequeño País Primera edición 1988 Contenido …   Wikipedia Español

  • MOT — ist: der Gott Mot der altsyrischen Religion Die Abkürzung MOT steht für: magneto optical trap, siehe magneto optische Falle Motoriktest; MOT 4 6 steht für Motoriktest für vier bis sechsjährige Kinder Multimedia Object Transfer nach der Norm EN… …   Deutsch Wikipedia

  • MOT — Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom. {{{image}}}   Sigles d une seule lettre   Sigles de deux lettres > Sigles de trois lettres …   Wikipédia en Français

  • Mot — (m[=o]t), v. [Sing. pres. ind. {Mot}, {Mote}, {Moot} (m[=o]t), pl. {Mot}, {Mote}, {Moote}, pres. subj. {Mote}; imp. {Moste}.] [See {Must}, v.] [Obs.] May; must; might. [1913 Webster] He moot as well say one word as another Chaucer. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Mot — (m[=o]t), v. [Sing. pres. ind. {Mot}, {Mote}, {Moot} (m[=o]t), pl. {Mot}, {Mote}, {Moote}, pres. subj. {Mote}; imp. {Moste}.] [See {Must}, v.] [Obs.] May; must; might. [1913 Webster] He moot as well say one word as another Chaucer. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”