născocire

născocire
NĂSCOCÍRE, născociri, s.f. Acţiunea de a (se) născoci şi rezultatul ei; ceea ce născoceşte cineva; născoceală. – v. născoci.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

NĂSCOCÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenţie. 3. v. fantezie. 4. v. scornire. 5. v. minciună.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • basm — BASM, basme, s.n. 1. Naraţiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forţele binelui şi ale răului în lupta pentru şi împotriva fericirii omului. ♢ expr. (fam.) A se face de basm= a se face de râs. 2. Născocire,… …   Dicționar Român

  • fantezie — FANTEZÍE, fantezii, s.f. 1. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, a reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. imagine produsă de această facultate; imaginaţie; reverie. ♦ spec. Imaginaţie… …   Dicționar Român

  • invenţie — INVÉNŢIE, invenţii, s.f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr un domeniu al cunoaşterii care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut până atunci. 2. Afirmaţie care susţine ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase;… …   Dicționar Român

  • minciună — MINCIÚNĂ, minciuni, s.f. 1. Denaturare intenţionată a adevărului având de obicei ca scop înşelarea cuiva; neadevăr. ♢ expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A… …   Dicționar Român

  • fabulă — FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le… …   Dicționar Român

  • ficţiune — FICŢIÚNE, ficţiuni, s.f. Reprezentare produsă de imaginaţia cuiva şi care nu corespunde realităţii sau nu are corespondent în realitate: plăsmuire a imaginaţiei; născocire. [pr.: ţi u ] – Din fr. fiction, lat. fictio, onis. Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

  • inventare — INVENTÁRE, inventări, s.f. Acţiunea de a inventa şi rezultatul ei; născocire, scornire. – v. inventa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INVENTÁRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, născocire, plănuire, plăsmuire,… …   Dicționar Român

  • iscodeală — ISCODEÁLĂ, iscodeli, s.f. 1. Acţiunea de a iscodi. 2. Născocire, invenţie, scornitură, iscodenie. – Iscodi + suf. eală. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  ISCODEÁLĂ s. v. creaţie, invenţie, născo cire, plăsmuire, scornitură. Trimis de …   Dicționar Român

  • iscpdi — iscodí ( désc, ít), vb. – 1. A cerceta, a investiga, a examina. – 2. A Întreba, a chestiona. – 3. A spiona. – 4. A descoperi, a afla, a născoci. sl. ischoditi a ieşi (DAR), cu sensul sl. sŭchoditi a explora, a spiona (Cihac, II, 150; Iordan, Dift …   Dicționar Român

  • mit — MIT, mituri, s.n. (Adesea fig.) Povestire fabuloasă care cuprinde credinţele popoarelor (antice) despre originea universului şi a fenomenelor naturii, despre zei şi eroi legendari etc.; p. gener. poveste, legendă, basm. ♢ loc. adj. De mit =… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”