mit

MIT, mituri, s.n. (Adesea fig.) Povestire fabuloasă care cuprinde credinţele popoarelor (antice) despre originea universului şi a fenomenelor naturii, despre zei şi eroi legendari etc.; p. gener. poveste, legendă, basm. ♢ loc. adj. De mit = fantastic, fabulos, mitic. – Din ngr. mithos, fr. mythe.

Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX '98



mit s. n., pl. míturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MIT mituri n. 1) Povestire de origine populară, cu conţinut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii şi viaţa socială. 2) Lucru sau realitate lipsită de un temei real. /<ngr. míthos, fr. mythe

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MIT s.n. Povestire cu caracter fantastic, care expune diversele credinţe ale popoarelor antice despre zei, despre unele întâmplări şi fapte legendare. ♦ (fig.) Născocire, poveste, basm. [pl. -turi, -te. / cf. fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos].

Trimis de LauraGellner, 06.11.2006. Sursa: DN



MIT s. n. 1. povestire fabuloasă, cu caracter sacru, prima treaptă a cunoaşterii, care expune diversele credinţe ale popoarelor despre originea universului şi fenomenelor naturale sau sociale, despre zei şi eroi legendari, explică diversele sentimente fundamentale etc. 2. (fig.) născocire, poveste, basm. (< fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN