inventa — INVENTÁ, inventez, vb. I. tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a… … Dicționar Român
broda — BRODÁ, brodez, vb. I. tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BRODÁ vb. a coase, (reg.)… … Dicționar Român
fabrica — FABRICÁ, fábric, vb. I. tranz. A produce o marfă în serie şi în cantităţi mari, prelucrând materia primă într o fabrică, într o uzină etc. ♦ p. gener. (fam.) A face, a confecţiona, a realiza. ♦ fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr.… … Dicționar Român
iscodit — ISCODÍ, iscodesc, vb. IV. tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de amănuntul (şi în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul etc.; a spiona. ♢ refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa,… … Dicționar Român
izvodi — IZVODÍ, izvodesc, vb. IV. (înv.) 1. tranz. A crea, a face, a inventa. ♦ (Rar) A descoperi. 2. tranz. A alcătui, a compune, a redacta; a scrie. 3. refl. A se contura, a apărea, a lua fiinţă. – Din sl. izvoditi a extrage, a traduce . Trimis de… … Dicționar Român
creat — CREÁ, creez, vb. I. tranz. 1. A face ceva ce nu exista înainte; a întemeia, a produce, a înfiinţa; a organiza. ♦ A inventa, a născoci; a concepe, a compune o operă literară, o bucată muzicală etc. 2. A pregăti, a instrui pe cineva, a forma pentru … Dicționar Român
cârpi — CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ♢ expr. Cu ochii cârpiţi de somn = neputându şi ţine ochii deschişi din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. fig. A pălmui pe cineva … Dicționar Român
născocire — NĂSCOCÍRE, născociri, s.f. Acţiunea de a (se) născoci şi rezultatul ei; ceea ce născoceşte cineva; născoceală. – v. născoci. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂSCOCÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenţie. 3. v. fantezie. 4. v.… … Dicționar Român
născocitor — NĂSCOCITÓR, OÁRE, născocitori, oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născoceşte (1); inventiv. 2. Care scorneşte, plăsmuieşte, născoceşte (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
născocitură — NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s.f. (Rar) Ceea ce născoceşte cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂSCOCITÚRĂ s. v. minciună. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime născocitúră s. f., g … Dicționar Român
